Presedintele Fed a SUA, Ben Bernanke (foto), considera ca nimeni nu întelege cu adevarat evolutia pretului aurului, care a provocat bancilor centrale din întreaga lume pierderi de 545 de miliarde de dolari în urma devalorizarii detinerilor, fata de un nivel record al cotatiilor atins în 2011, scrie Mediafax.
„Nimeni nu întelege cu adevarat preturile aurului si nu am pretentia ca eu le-as întelege cu adevarat”, a declarat Bernanke în timpul unei audieri în comitetul bancar al Senatului, transmite Bloomberg.
Bernanke este absolvent de studii economice al Harvard College si Massachusetts Institute of Technology si a condus Rezerva Federala în timpul crizei financiare, cea mai mare produsa dupa Marea Depresiune.
Bancile centrale, care detin 18% din cantitatea totala de aur existenta la nivel mondial, vor cumpara în acest an pâna la 350 de tone, în valoare de circa 15 miliarde de dolari, potrivit estimarilor Consiliului Mondial al Aurului, cu sediul la Londra.
În 2012, bancile centrale au cumparat 535 de tone de aur, cel mai mult dupa 1964. Rusia este cel mai mare cumparator, rezervele sale urcând cu 20% de când cotatia aurului a atins un nivel record de 1.921,15 dolari uncia, în septembrie 2011. De atunci, cotatia aurului a scazut cu 31%.
În timp ce bancile cumpara aur, investitorii si-au pierdut încrederea în metalul pretios, ca rezerva de valoare. În acest an, valoarea produselor financiare garantate prin aur a scazut cu 43%, respectiv cu 60,4 miliarde de dolari, provocând pierderi managerului de fonduri John Paulson, potrivit datelor Bloomberg. Miliardarul George Soros si-a vândut în acest an detinerile de produse financiare garantate cu aur tranzactionate la bursa (exchange traded funds-ETP), iar companiile miniere producatoare de aur si-au revizuit în scadere valoarea activelor cu cel putin 26 de miliarde de dolari.
Pretul aurului a coborât cu 21% în acest an, fiind tranzactionat luni la circa 1.318,29 dolari uncia la bursa din Londra, si se îndreapta spre cel mai mare declin dupa 1981.
Oficialii bancilor centrale, responsabili de protejarea economiilor de inflatie, programeaza deseori neinspirat investitiile în aur, cumparând scump si vânzând ieftin. Astfel, si-au redus detinerile când cotatia aurului a atins un minim al ultimilor 20 de ani în 1999, iar în urmatorii noua ani pretul s-a marit de patru ori. Bancile centrale au devenit cumparatori neti de aur chiar înainte ca pretul sa atinga un nivel maxim în 2011.