Criza bancara este rezultat direct al esecului institutional în sfera reglementarii bancare, al independentei plapânde a BNM, al interferentei unor grupuri de interese si politice în luarea deciziilor ce vizeaza domeniile de competenta ale BNM si CNPF, precum si comunicarii si coordinarii ineficiente dintre institutiile statului care urmau sa asigure securitatea economica si financiara, anunta Expert Grup.
Drept rezultat, 3 banci, dintre care una de importanta sistemica, care reprezinta circa o treime din activele întregului sistem bancar au ajuns în prag de faliment dupa decapitalizarea acestora prin intermediul unor scheme obscure în proportii de peste 12% din PIB. Alte 3 banci au fost recent incluse în supravegherea speciala din partea BNM, fara explicatii concludente din partea regulatorului.
Efectele crizei bancare:
• Credite urgente de circa 14,8 miliarde MDL acordate de catre BNM bancilor în administrare speciala, sub garantia de stat.
• Asteptari inflationiste în crestere.
• Distorsiuni în piata valutara cu fluctuatii majore.
• Înasprirea politicii monetare (cu niveluri record): rata de baza – 17,5%, rezervele obligatorii în lei – 32%.
• Costul resurselor creditare în crestere continua, descresterea activitatii de creditare.
• Epuizarea rezervelor valutare si scaderea acestora sub nivelul critic de 3 luni de import.
10 masuri de atenuare a crizei bancare propuse de catre Expert-Grup
1. Plan de asanare. Elaborarea si prezentarea publica, urgenta, a unui plan de asanare a sectorului bancar reiesind din cele mai bune practici internationale, cu indicarea exacta a optiunilor si costurilor pentru bancile în dificultate. Institutiile publice responsabile de domeniul economic si financiar trebuie sa aiba posibilitatea modelarii unor eventuale situatii la nivel macroeconomic din implementarea planului de asanare a sectorului bancar. Solutia privind soarta celor 3 banci aflate în prag de faliment (Banca de Economii, Banca Sociala si Unibank) trebuie sa respecte „principiul 3-R”:
I. Recuperarea tuturor depozitelor persoanelor fizice si juridice;
II. Responsabilizarea persoanelor si institutiilor implicate în comiterea fraudelor de la cele trei banci;
III. Reformarea ampla a sistemului de reglementare si supraveghere a sistemului bancar.
2. Eliminarea posibilitatilor legale prin care bancile comerciale interactioneaza cu companii din jurisdictii riscante sau putin credibile, inclusiv zone off-shore. În particular, este necesara interzicerea achizitionarii actiunilor bancare de catre companii off-shore sau în baza împrumuturilor de la companii off-shore, gajarea actiunilor bancare contra împrumuturilor de la companii off-shore sau cesionarea portofoliilor de credite companiilor off-shore.
3. Demararea imediata a etapei a doua a investigatiei furtului din sectorul bancar, cu atragerea si implicarea expertilor si companiilor internationale specializate.
4. Lansarea demersurilor organelor interne de ancheta si supraveghere (PG, CNA, BNM) catre jurisdictiile indicate în primul „raport Kroll”, în vederea aplicarii sechestrului asupra activelor scoase din sistemul bancar din Republica Moldova si plasate în alte tari.
5. Investigarea implicarii (lipsa de reactie, reactie întârziata, decizii ilegale si inoportune legal, economic si financiar) factorilor de decizie din institutiile statului si regulatorilor (BNM si CNPF) în devalizarea Statului si furtul (scoaterii) activelor din sistemul bancar. Demisionarea si tragerea la raspundere a factorilor de decizie, responsabili de supravegherea sectorului bancar.
6. Consolidarea independentei bancii centrale prin eliminarea posibilitatii ca judecatoriile de orice nivel sa poata bloca deciziile BNM. În paralel, este necesar de responsabilizat BNM pentru evaluarea anuala a performantelor institutiei de catre o entitate independenta, eventual din afara tarii.
7. Prezentarea informatiei despre utilizarea creditelor de urgenta acordate celor trei banci în administrare speciala. O analiza detaliata trebuie sa identifice posibilitatile si riscurile recuperarii creditelor oferite de catre BNM, respectiv – efectele ulterioare asupra sectorului public.
8. Adoptarea unor masuri hotarâte din partea BNM pentru recuperarea mijloacelor creditare oferite bancilor comerciale. În special, daca se constata, ca creditele de urgenta oferite de catre BNM au fost folosite contrar destinatiei.
9. Verificarea si investigarea structurii actionariatului în sectorul bancar cu începere de la 1% actiuni detinute. Identificarea tuturor beneficiarilor finali si eliminarea riscurilor de concentrare a capitalului bancar în mâinile unui/unor grupuri de beneficiari finali.
10. Implementarea unei politici monetare coerente si corelate cu obiectivele de dezvoltare si crestere (cel putin, nu în detrimentul acestora). Eliminarea interferentelor externe, din afara BNM, în luarea deciziilor de politici monetare si creditare.