Peste 40 la suta din economiile si din creditele bancare din Republica Moldova sunt în valuta straina. Totodata, populatia intra mereu în panica atunci când rata de schimb fluctueaza, invocând pierderi financiare. Deci, nu avem încredere în moneda noastra nationala, desi economia ne-ar fi recunoscatoare daca ar fi mai putin „valutizata”.
Si totusi de ce avem încredere în alta valuta daca o avem pe-a noastra? Si asta în conditiile în care dolarul si euro nu mai pot fi considerate valute stabile si sigure, având în vedere criza financiara pe care au generat-o. Si daca moldovenii nu au încredere în moneda nationala, se pune întrebarea cum putem atrage investitori care sunt interesati de tot ce înseamna riscuri de pierdere si oportunitati de câstig; vor sa cunoasca cât de stabila este moneda nationala, ca valoare si putere de cumparare.
Sa începem cu faptul ca suntem o tara dependenta de banii emigrantilor, care alimenteaza si mentin economia la linia de plutire. Având în vedere ca emigrantii folosesc cea mai mare parte din salariile lor în Moldova cheltuindu-i în lei, puterea lor de cumparare creste când leul se depreciaza, însa puterea de cumparare a salariatilor din Moldova scade.
De asemenea, multe preturi sunt calculate în euro si în dolari – cum ar fi, preturile la apartamente, la automobile, precum si unele accize. Circa 44% din depozite si aproximativ aceeasi pondere din creditele contractate de populatie sunt în valuta si aceste procente sunt chiar în usoara crestere.
O solutie în vederea sporirii încrederii în leu ar fi ieftinirea împrumuturilor în moneda nationala, care ar putea sa sustina si sa consolideze cresterea sustenabila a economiei. Pe parcursul anului curent, se atesta o reducere a ratelor de dobânda la creditele în lei, de la 12.41% în ianuarie 2013 la 11.79% în septembrie 2013. Totodata, se remarca ca si creditele în valuta straina s-au ieftinit. Astfel, daca la începutul anului, rata medie a dobânzii la creditele în lei depasea cu 4.9 puncte procentuale rata de dobânda la creditele în valuta, atunci în septembrie aceasta diferenta s-a redus usor, la 4.7 p.p.
În acelasi timp, ar trebui sa se ofere dobânzi mai atractive pentru depunerile în lei. Datele pentru acest an arata însa ca ratele de dobânda pentru depozite s-au redus si în mod special cele stabilite pentru depozitele atrase în moneda nationala (de la 8.55% pâna la 6.62%). Diferenta dintre dobânda pentru depozitele în lei si dobânda pentru depozitele în valuta s-a redus destul de semnificativ, de la 3.8 p.p. la 2.3 p.p.
Astfel, se considera necesara interventia autoritatilor în vederea stimularii apetitului populatiei pentru creditele si depozitele în lei, sporind comunicarea cu publicul larg în ce priveste evolutiile de pe piata, precum si încrederea în actiunile întreprinse. Un rol central în acest sens îl ocupa Banca Nationala.
Potrivit declaratiei guvernatorului Dorin Dragutanu, ce ar trebui sa conteze pentru populatie sunt preturile si nu cursul de schimb. Altfel spus, moldovenii trebuie sa aiba încredere în leul moldovenesc si în Banca Nationala – autoritatea care raspunde de stabilitatea preturilor, care îsi asuma dreptul sa intervina pe piata valutara si sa foloseasca cursul de schimb drept instrument de reglare a preturilor.
Pe de alta parte, unii experti considera ca prin interventiile sale frecvente, Banca Nationala de fapt erodeaza încrederea populatiei în moneda nationala. Si în acest context, conchidem ca avem un cerc vicios – neîncrederea îngreuneaza mecanismele pietei libere, iar interventiile pe piata genereaza neîncredere.
Toti ne dorim ca economiile noastre sa nu se devalorizeze si sa reziste inflatiei, precum si fluctuatiilor cursului valutar, iar datoriile noastre sa nu creasca în timp ca valoare. Economisind sau împrumutându-se în lei, populatia nu este amenintata de riscul valutar, ramânând doar cel inflationist. În cazul depozitelor în lei exista si avantajul dobânzilor mai mari, desi acestea au fost în scadere pe parcursul anului curent.
Ca tara, suntem vulnerabili la crizele din extern prin canalul remitentelor. Pe lânga faptul ca suferim de „sindromul economiei bazate pe consum”, remitentele aduc cu ele riscuri valutare – si aceasta expunere e mai mult decât suficienta. Populatia ramasa acasa trebuie sa creada în leu, sustinând astfel economia nationala si usurând mecanismele pietei.
