Panica creata în jurul unei sau mai multor banci este un fenomen actual, dar si vechi în acelasi timp. Cauzele iscarii unor astfel de panici bancare sunt adeseori fundamentate, dar în cele mai multe cazuri se recomanda abtinerea de la mesaje oficiale, opinii de expert si prognoze de analist cu efect de agravarea unei situatii care poate deja este una dificila.
Panica bancara se manifesta prin retragerea de catre un numar semnificativ de clienti bancari, în aceeasi perioada scurta de timp, a banilor depozitati într-o institutie bancara susceptibila de a fi insolventa. În conditiile în care creditele au o anumita scadenta de rambursare, resursele financiare disponibile ale bancii risca sa nu tina pasul cu solicitarile de restituire a depozitelor. Si de aici pâna la insolventa bancii este doar un singur pas.
Cel mai rasunator caz de panica bancara din lume a avut loc dupa falimentul gigantului bancar american Lehman Brothers. Acesta a trimis o unda de soc pe pietele din întreaga lume, care au cazut dur, în ciuda eforturilor bancilor centrale de a mentine încrederea investitorilor prin injectii masive de capital. Începând cu 2008, se vehicula tot mai des conceptul de banca „too big to fail” (prea mare pentru a falimenta), concept folosit pentru a justifica de ce unele companii sunt ajutate de stat pentru a iesi din criza. Lehman Brothers nu s-a bucurat însa de sustinerea guvernului american, desi era o banca too big to fail, si nici o alta companie nu si-a dorit sa o preia. Potrivit expertilor, falimentul Lehman Brothers a declansat adevarata criza financiara internationala.
Cel mai recent caz de panica bancara din Republica Moldova, desi într-o forma incomparabila si mult mai latenta, a fost cel creat în jurul Bancii de Economii. Astfel, în primavara anului 2012, prin presa au aparut informatii potrivit carora la Banca de Economii ar fi avut loc un atac raider, dar si faptul ca banca ar avea probleme din cauza preluarii obligatiunilor Investprivatbank. Ulterior, s-a anuntat ca statul a cedat o parte din actiunile sale unei banci rusesti, ramânând cu cota de blocaj de 33,38%.
În ultimii trei ani, se atesta ca soldul depozitelor atrase de Banca de Economii de la persoane fizice si juridice nu a fost afectat, acesta fiind chiar în crestere cu 1,5 mlrd lei. Totodata, soldul creditelor acordate de aceasta banca s-a redus la jumatate. În sistemul bancar autohton, Banca de Economii este una dintre bancile care se înscriu în categoria bancilor prea mari pentru a falimenta. Pe lânga aceasta, statul ramâne a fi un actionar important al Bancii de Economii, respectiv garantul mentinerii acesteia la linia de plutire.
Un alt exemplu de panica bancara, dar diferit de cel al Bancii de Economii prin faptul ca a dus la falimentarea bancii, este cazul Invesprivatbank. Panica s-a declansat din moment ce banca refuza sa ramburseze banii deponentilor, invocând lipsa de lichiditati, dar negând cu vehementa ca ar fi vorba despre un faliment. Greseala Investprivatbank a fost lipsa de corelare între scadentele depozitelor si cele ale creditelor. Astfel, 75% din creditele acordate de aceasta banca erau destinate domeniului constructiilor, altfel spus erau acordate pe termen mediu si lung, în timp ce politica de atragere a resurselor deponentilor nu era adecvata pentru un astfel de „lux creditar”.
Evident ca institutia bancara este cea care poate preveni panica bancara sau, odata ce aceasta s-a declansat, sa o tina în frâu. În primul rând, banca trebuie sa foloseasca la maxim tehnicile de marketing în vederea atragerii depozitelor la termen. Acestea din urma, având o scadenta clara, reprezinta o sursa financiara mult mai sigura pentru banca, care poate fi utilizata pe o perioada determinata, conforma scadentei. Altfel spus, banca trebuie sa asigure o corelatie între activele si pasivele sale aducatoare de dobânda dupa termenele de scadenta ale acestora.
Pentru a identifica punctele slabe ale bancii, aceasta ar trebui sa-si auto-testeze activitatea. Testele de stres se efectueaza simulând anumite scenarii economice dificile si evaluând rezistenta financiara sau vulnerabilitatea bancii în fiecare dintre aceste scenarii. Rezultatele acestor teste ar ajuta bancile sa previna panica bancara creata în jurul lor si/sau sa reduca din amploarea acestora prin „îmblânzirea” clientilor.
Exista diverse tipuri de teste de stres care pot fi aplicate unei banci. Totusi, cel mai important risc care trebuie evaluat este riscul de credit. Acesta din urma reflecta pierderile din deficitul de credite sau din creditele neperformante, pierderi ce au impact important asupra profitului bancii si capitalului acesteia.
Dupa criza financiara internationala din anul 2008 si criza datoriilor suverane din zona euro, notiunea de stres test a capatat un sens mult mai complex si a devenit o procedura mai dura aplicata institutiilor financiar-bancare de catre autoritatile monetare. Sugestia autoritatilor este însa sa nu se creeze panica si stres în urma unor stres teste.
Sau cum zicea guvernatorul Bancii Nationale a României, Mugur Isarescu, daca cineva prevede o criza nu înseamna ca trebuie sa o anunte si sa declanseze panica. Dânsul sustine ca panica bancara este un fenomen irational si odata declansata, chiar din motive nejustificate, aceasta nu mai poate fi oprita cu explicatii – „Dupa, nu te mai asculta nimeni”, sustine Isarescu.
