Cel putin doua modificari esentiale se contin în noua Lege a gajului, asumata în aceasta vara de catre Guvern. Prima si cea mai importanta, este acreditarea conceptului de self help sau posibilitatea creditorului de a executa gajul fara adresarea în instanta de judecata. O a doua modificare impune bancilor si institutiilor nebancare sa accepte gajul urmator. Expertii spun ca aceasta lege ar putea fi una revolutionara, cu conditia ca aceasta sa fie aplicata.
Legea gajului a fost elaborata cu scopul de a stimula folosirea bunurilor mobile, corporale si necorporale, în calitate de garantie a creditului, deoarece pâna si acum creditorii dau preferinta bunurilor imobile, tendinta care este în disonanta cu bunele practici internationale, scrie Capital Market.
Registru pentru gajuri
“Din momentul în care debitorul prezinta un anumit bun în calitate de gaj pentru banca sau institutie de leasing, oricând exista riscul ca aceasta sa fie executat de creditor în cazul în care nu se ramburseaza creditul. Procedura stabilita de amendament este una simplificata pentru executarea gajului, în lipsa ei gajul va fi executat în câteva luni. Din punctul de vedere al debitorului, nu exista nici un risc decât termenul acestuia. Iar din punctul de vedere al bancii, este foarte important ca în ziua a X-a sa-si obtina lichiditatile din acest bun”, explica Alexandru Savva, expert USAID.
Potrivit Legii, toate gajurile vor fi înregistrate într-un singur registru, tinut de ministerul Justitiei. Astfel, orice persoana interesata, inclusiv un potential cumparator, va putea consulta registrul si afla toate gajurile mobiliare înscrise pe numele unei persoane. Informatia este publica, iar proprietarul nu va mai putea interzice accesul la informatie. De rând cu gajul, poate fi înregistrat si leasingul financiar, atât cel mobiliar, cât si cel imobiliar. În acest fel, se exclude vânzarea neautorizata a bunului luat în leasing de catre locatar, iar cumparatorul nu va mai putea pretinde ca este de buna credinta. Gradul de prioritate între gajul si leasingul aceluiasi bun se determina în functie de momentul înregistrarii, la fel ca si în cazul stabilirii prioritatii între gajuri.
Totodata, înregistrarea gajului si leasingului financiar va fi directa, în baza de aviz. Orice persoana, inclusiv bancile si organizatiile de microfinantare, se pot înregistra în calitate de operator. Respectiv, notarii, care erau unicii autorizati sa înregistreze gajurile, nu vor mai simti presiune.
“În opinia mea, legea cu privire la gaj este un exemplu relevant de promovare a intereselor institutiilor financiare, pentru ca toata constructia normativa a acestui document este pliata pe interesele creditorilor”, este de parere Galina Bostan, directorul Centrului de Analiza si Prevenire a Coruptiei (CAPC). Ea afirma ca prin modificarea proiectului de lege, au fost dublate taxele pentru înregistrarea gajului, iar drepturile debitorilor sunt subestimate. Directorul CAPC sustine ca proiectul de lege contine lacune de drept, norme care stabilesc promovarea intereselor contrar interesului public.
De partea cealalta, Alexandru Savva opineaza ca “Legea gajului este, de fapt, partea finala a unui proces care se numeste creditare si executarea gajului intervine în cazul în care debitorul nu-si ramburseaza la termen creditul. Eu cred ca creditorul este sclavul debitorului. Pentru banci este foarte importanta executarea rapida. Exista asa o notiune în sistemul financiar ca lichiditatea. În momentul în care creditorul se aventureaza în jocul de vânzare al unui bun gajat, care poate dura luni si chiar ani de zile, o institutie financiara nu-si poate executa alte drepturi fata de deponenti”.
“Se vorbeste de mult timp ca trebuie de schimbat ceva în sistemul împrumuturilor garantate, dar sa spunem ca aceasta lege este croita în interesul creditorilor mi se pare, cel putin, o viziune unilaterala”, sustine Roger Gladei, directorul Biroului de Avocati “Gladei&Partners”. Drept exemplu, el aduce faptul ca bancile si alti creditori nu vor mai putea interzice gajul urmator.
“Din câte cunosc, la etapa consultarilor publice, bancile au fost împotriva acestor modificari, ma refer la bancile care încearca sa monopolizeze clientul prin faptul ca încearca sa nu-i permita sa utilizeze acelasi bun, spre exemplu o combina care valoreaza mult, pentru a obtine alte credite în alte banci sau institutii financiare nebancare. Bancile contemporane sunt gata sa crediteze si sa recrediteze debitorii care stau legati de bancile vechi, însa nu pot face acest lucru deoarece cele din urma le pun bete în roate. Unul dintre dezideratele despre care vorbim de mai multi ani este sa nu fie posibila interzicerea gajului urmator. Ceea ce face legea este o revolutie la acest capitol! “. El spune ca situatia deja se schimba un pic în sistemul financiar din tara, iar bancile nu mai detin monopol în domeniul creditarii. “Cele peste 70 de organizatii financiare nebancare constituie o concurenta vie pentru banci. În acelasi timp, bancile sunt oarecum relaxate si refractare în ceea ce priveste finantarea unor proiecte viabile din anumite motive care nu tin de analiza financiara propriu-zisa”, puncteaza Roger Gladei.
Gajare repetata
Legea permite ca orice bun imobil sa fie gajat în repetate rânduri, fara restrictii. Expertii spun ca interdictia anterioara, care împiedica finantarea ulterioara si refinantarea, a fost înlocuita cu reguli clare de protectie atât a creditorului anterior, cât si a celui ulterior. În caz de executare a gajului de catre creditorul ulterior, cel anterior are alegerea de a adera la executare, fiind platit cu prioritate sau de a nu participa la executare.
Galina Bostan, însa, crede ca aceasta prevedere protejeaza doar creditorii, debitorii fiind expusi practicilor incorecte, pe care unele banci le aplica constant. “Stiu o întreprindere producatoare care a luat un credit la una din bancile din tara si chiar daca compania intrase între timp în procedura de insolvabilitate, a reusit sa achite creditul contractat. Cu toate acestea, banca refuza sa elibereze bunul gajat. Si nu e clar, daca obligatia debitorului a fost executata, de ce banca nu întoarce acest gaj? Pâna la urma, s-a ajuns la cererea în instanta de ridicare a gajului, iar banca a atacat hotarârea instantei de judecata. Poate ca acestea sunt cazuri singulare, dar titlul executoriu pentru contractul de credit este prea dur. Sa nu uitam ca printre debitori exista persoane fizice care semneaza contractele de împrumut fara a lua cunostinta cu clauzele documentului si daca institutia financiara este de rea-credinta, atunci probabilitatea ca debitorul sa ajunga în situatie financiara precara este foarte mare”, spune ea, adaugând ca orice lege trebuie sa asigure un echilibru pentru ambele parti, ceea ce Legea gajului nu ofera, mai ales ca nu exista mecanisme de realizare a drepturilor ambelor parti.
Alexandru Savva nu este de acord cu o astfel de ipoteza si sustine ca orice relatie comerciala trebuie sa fie supravegheata de catre autoritatile publice, iar în momentul în care debitorii nu se simt protejati, trebuie sa intervina autoritatile prin intermediul instantelor de judecata. “Abordarea amendamentelor este una mai evoluata, în sensul unor relatii de piata, ca fiecare, atunci când intervine o relatie comerciala, trebuie sa-si asume riscurile. Daca legea va fi aplicata corect, atunci procesul de finantare va fi stimulat”, spune el.
Expertii afirma ca noua lege propune o abordare mai matura pentru situatia în care obligatia garantata nu este executata. Partile pot conveni, în contractul de gaj ulterior, ca bunul gajat sa fie transmis în judecata în posesia creditorului, pentru vânzare. În acest caz, creditorul va ridica bunul, însa numai dupa transmiterea catre debitor si alti creditori, si înscrierea în registru a avizului de executare. Daca creditorul face abuz, debitorul dispune de remedii si poate opri oricând procesul de deposedare. Însa, daca debitorul împiedica executarea, va suporta toate costurile aferente.
“Daca simplificam lucrurile, atunci executarea unui gaj, în prezent, presupune ca creditorul trebuie sa apeleze la instanta de judecata si, sub supravegherea acesteia, sa execute un gaj. Amendamentele la lege inverseaza situatia. Mai întâi, creditorul este în drept sa încerce sa execute acest gaj în temeiul contractului de creditare si în cazul în care debitorul nu este de acord cu pretul sau cu alte aspecte de procedura, atunci debitorul apeleaza la instanta de judecata”, spune Alexandru Savva.
“Începând cu anul 2001, a fost adoptata legea cu privire la gaj. Ea se baza pe regula de deposedare a obiectului gajului în caz de neexecutare a obligatiilor contractuale de catre creditor si vânzarea. Dar se impune si un factor subiectiv care se numeste transformarea procedurii prealabile de deposedare într-o procedura de durata si neeficienta. Procedura de judecata, care a fost gândita atunci sa dureze câteva zile a fost transformata în procedura de ordonanta, care, de fapt, dureaza mai multi ani. În toata lumea este promovata si sustinuta ideea ca creditorilor sa le fie asigurat un mecanism de recuperare a gajului. În noua lege, acest mecanism a fost introdus”, explica Roger Gladei. El mai spune ca acum, sarcina cea mai importanta este sa se asigure functionalitatea mecanismului de recuperare a gajului, pentru ca exista divergente din ambele parti. “Unii creditori vor încerca sa abuzeze de acest mecanism, iar unii debitori vor încerca sa abuzeze de mijloacele de protectie prevazute în aceasta lege. Eu ma tem ca acest mecanism va lucra le fel de prost precum lucreaza si mecanismul ordonantelor introduse în 2001, daca nu va exista aplicare uniforma a legii”, crede el.
Amintim ca în 2013, a fost modificata Legea cu privire la ipoteca exact în acelasi sens: executarea silita în baza formulei notariale. Primele semnale de aplicare a acestei modificari au fost negative, deoarece instantele judecatoresti suspenda foarte usor ordonantele de executare silita.
Noua lege a gajului este foarte importanta pentru institutiile de creditare, acestea având interesul sa-si recupereze în termen lichiditatile, întrucât de dinamica recuperarii finantarilor anterioare depinde capacitatea de finantare ulterioara. Si pâna la urma, nici un creditor nu este interesat sa acumuleze credite neperformante. “Un debitor rezonabil va încerca sa se înteleaga cu creditorul în privinta serviciului datoriei, adica cu cel care i-a oprit finantarea, si nu cu judecatorul, cum se obisnuia anterior”, afirma Roger Gladei.
Autor: Lilia Platon
Sursa: captal.market.md