Banca Nationala poate influenta prin deciziile sale de politica monetara ratele de dobânda stabilite de banci, tintind astfel inflatia. Deciziile de politica monetara se refera în principal la jonglarea cu doua instrumente de politica monetara – rata de baza aplicata la principalele operatiuni de politica monetara pe termen scurt si norma rezervelor obligatorii din mijloacele atrase în lei moldovenesti si în valuta straina. Daca rata de baza actioneaza asupra „pretului” cu care bancile îsi vor vinde resursele (rata de dobânda la credite), atunci rata rezervelor obligatorii (RRO) influenteaza asupra „pretului” platit pentru resursele atrase (rata de dobânda la depozite).
În conditiile în care se decide majorarea RRO, se mizeaza pe o crestere a ratei de dobânda la depozite si respectiv pe o crestere a economisirii; deci pe o scadere a inflatiei, care nu este alimentata de consum. Din evolutia corelata a RRO si ratei inflatiei înregistrate în Republica Moldova în ultimii sase ani se poate observa impactul deciziilor de politica monetara asupra preturilor.
În iulie 2008, BNM a intervenit prin cresterea RRO de la 16% la 21% si ulterior, în august 2008, la 22%. Aceste decizii au fost argumentate de necesitatea temperarii presiunilor inflationiste create de scumpirea produselor alimentare, majorarea tarifelor la resursele energetice, dar si de lichiditatile care suprasatureaza piata financiara interna.
Rata inflatiei a început sa scada considerabil de la mijlocul anului 2008, atingând valori negative în anul 2009, când s-a înregistrat o stagflatie anuala. Luând în considerare aceasta aterizare dura a economiei, generata de criza financiara internationala, BNM a reactionat prin reducerea graduala a ratei rezervelor obligatorii. Pâna la sfârsitul anului 2008, RRO a fost redusa pâna la 19%, iar spre finele anului 2009 a ajuns la 8%.
Deciziile de politica monetara din anul 2009 au fost argumentate de necesitatea majorarii lichiditatilor sistemului bancar în conditiile restrângerii activitatii de creditare a bancilor. În prima jumatate a anului 2009, RRO a fost 17,5%. Pe parcursul lunilor iunie-septembrie 2009, pentru a nu admite adâncirea recesiunii si pentru a restabili functionarea normala a pietei de credit, BNM, concomitent cu diminuarea ratei de baza, de patru ori a decis micsorarea RRO.
Pe parcursul anului 2010, RRO a fost mentinuta la nivelul de 8%, iar în anul 2011 – aceasta a fost majorata în 3 trepte – de la 8 la 11% si în iunie 2011 – la 14%, rata care este mentinuta pâna în prezent. În atare conditii, rata inflatiei a înregistrat o evolutie lunara stabila, fara fluctuatii si schimbari semnificative.
Actualmente, în conditiile în care persista presiuni proinflationiste din partea preturilor reglementate si deprecierii monedei nationale, se mizeaza pe o reducere a masei monetare introduse în economie prin creditele bancilor comerciale. Astfel, recentele decizii de politica monetara au vizat majorarea ratei de baza, nivelul ratei rezervelor obligatorii ramânând neschimbat.
În teoria economica se considera ca rata rezervelor obligatorii este un instrument cu un impact asupra ratei inflatiei mai fin decât cel al ratei de baza. Deciziile privind modificarea RRO pot avea impact negativ asupra lichiditatii bancilor comerciale si le pot afecta situatia financiara, de aceea ele trebuie dozate si bine cântarite. Stimularea economisirii poate veni si de pe partea de manevra cu rata de baza, daca aceasta reuseste sa creasca ratele de dobânda la creditele acordate de banci. Scumpirea creditelor poate genera rate de dobânda mai înalte pentru economiile bancare.
Autor: Daniela Dermengi