Ieri, 06 martie 2014, a intrat în vigoare legea nr.202 din 12.07.2013 privind contractele de credit pentru consumatori.
Scopul legii este dezvoltarea cadrului legal necesar pentru asigurarea intereselor economice ale consumatorilor prin crearea de condiții echitabile pentru obținerea creditelor de consum. De asemenea legea are scopul de a stabili unele norme de comportament responsabil din partea creditorilor în procesul de acordare a creditelor pentru consumatori. Vă prezentăm unele aspecte importante prevăzute de această lege.
Informații standard care trebuie incluse în publicitate
Informaţiile standard specifică, într-un limbaj clar, concis şi lizibil, în acelaşi câmp vizual şi cu caractere de aceeaşi dimensiune, prin intermediul unui exemplu reprezentativ, următoarele:
– rata dobânzii aferente creditului, fixă şi/sau flotantă, împreună cu informaţiile privind orice costuri incluse în costul total al creditului pentru consumator;
– valoarea totală a creditului;
– dobânda anuală efectivă*;
– dacă este cazul, durata contractului de credit;
– în cazul unui credit sub formă de amânare la plată pentru un anumit bun sau serviciu, preţul actual şi valoarea oricărei plăţi în avans; şi
– dacă este cazul, valoarea totală plătibilă de către consumator şi valoarea ratelor de plată;
– atenţionarea consumatorului de către creditor asupra responsabilităţii de rambursare a creditului.
*Dobânda anuală efectivă (DAE) – costul total al creditului pentru consumator exprimat în procent anual din valoarea totală a creditului inclusiv costurile (trageri, rambursări) viitoare și prezente convenite de creditor și de consumator.
Informații precontractuale
Creditorul trebuie să furnizeze consumatorului, în baza clauzelor şi a condiţiilor de creditare oferite de către creditor, precum şi, după caz, a preferinţelor exprimate şi a informaţiilor furnizate de către consumator, informaţiile necesare care să îi permită consumatorului să compare mai multe oferte pentru a putea lua o decizie informată cu privire la eventuala încheiere a unui contract de credit. Aceste informații trebuie prezentate cu cel puțin 15 zile înaintea încheierii contractului de credit sau acceptarea ofertei de către consumator. Informațiile precontractuale trebuie să fie imprimate pe hârtie, să fie redactate într-un limbaj clar, cu caractere de aceeași dimensiune.
Informațiile precontractuale includ:
1. Tipul de credit;
2. Denumirea creditorului și sediul acestuia
3. Valoarea totală a creditului și condițiile care reglementează tragerea creditului
4. Durata contractului de credit
5. Bunul sau serviciul și prețul de achiziție al acestuia (în cazul creditării procurării unui bun sau serviciu)
6. Rata dobânzii aferente creditului, condiţiile de aplicare a ratei dobânzii aferente creditului şi, unde este cazul, orice indice de referinţă aplicabil ratei iniţiale a dobânzii aferente creditului, precum şi termenele, procedurile şi condiţiile în care variază rata dobânzii aferente creditului;
7. Dobânda anuală efectivă şi valoarea totală plătibilă de către consumator, ilustrate prin intermediul unui exemplu reprezentativ care menţionează toate ipotezele folosite pentru calculul ratei respective
8. Suma, numărul şi frecvenţa plăţilor care vor fi efectuate de către consumator;
9. Informaţia privind obligativitatea consumatorului de a plăti taxe notariale la încheierea contractului de credit (dac este cazul)
10. Rata dobânzii aplicabilă în cazul ratelor restante, măsurile pentru ajustarea acesteia şi, unde este cazul, mărimea penalităţilor aplicate în caz de neachitare;
11. Avertizare privind consecințele neefectuării plăților;
12. Dreptul de revocare (renunțare la credit)
13. Dreptul de rambursare anticipată ș.a.
Legea stabilește și reguli stricte pentru contractele de credit – acestea trebuie redactate într-un limbaj clar și lizibil cu caractere de aceeași dimensiune. Culoare fontului din contracte trebuie să fie în contrast cu culoarea de fond a hârtiei. În mare parte contractul va cuprinde aceeași informație care a fost enumerată anterior la capitolul informații precontractuale.
Legea prevede că pe parcursul derulării contractului de credit nu se admite:
– introducerea și perceperea de noi taxe, comisioane, tarife sau a oricăror alte costuri aferente contractului cu excepția costurilor specifice unor servicii suplimentare solicitate în mod expres de consumator neprevăzute în contract;
– majorarea mărimii costurilor stabilite la încheierea contractelor;
– perceperea unui comision de retragere pentru sumele trase din credit;
– perceperea unui comision, a unui tarif sau a oricărui alt cost în cazul în care consumatorul dorește schimbarea datei de scadență a creditului cu cel mult 30 de zile;
– perceperea unor comisioane în situaţiile în care consumatorul solicită schimbarea garanţiilor, în condiţiile în care consumatorul plăteşte toate costurile aferente constituirii şi evaluării noilor garanţii.
Despre modificarea ratei dobânzii consumatorul urmează să fie informat pe un suport de hârtie sau alt suport durabil înainte ca aceasta să intre în vigoare. Părțile se pot înțelege ca informațiile privind rata dobânzii la credit să fie transmisă periodic consumatorului.
În cazul contractelor cu rata dobânzii flotantă legea prevede ca dobânda să fie compusă dintr-un indice de referință, stabilit conform metodologiei BNM, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă fixă pe toată durata derulării contractului. Modul de calcul trebui indicat în mod expres în contract cu precizarea periodicității în care aceasta poate să se modifice.
Clauzele contractuale
Sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul creditorului să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adițional, acceptat de consumator. De asemenea se interzice introducerea în contractele de credit a clauzelor prin care:
– consumatorul este obligat să păstreze confidenţialitatea prevederilor şi a condiţiilor contractuale;
– creditorul poate declara scadent sau poate denunţa unilateral contractul ori poate penaliza consumatorul în cazul afectării reputaţiei creditorului;
– creditorul poate declara scadent anticipat creditul în cazul în care consumatorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile conform altor contracte de credit încheiate cu alţi creditori;
– creditorul impune consumatorului încheierea contractului de asigurare a bunurilor puse drept garanţie cu un asigurator agreat de creditor.
Dreptul de revocare (de renunțare la credit)
Consumatorul are la dispoziţie un termen de 14 zile calendaristice în care poate revoca contractul de credit fără a invoca motive. Acest termen începe de la data încheierii contractului de credit.
În cazul în care consumatorul își exercită dreptul de revocare, el este obligat de a-l notifica pe un suport de hârtie pe creditor prin mijloace care confirmă recepționarea notificării. De asemenea consumatorul este obligat să plătească principalul (suma creditului tras) și dobânda aferentă acestuia de la data primirii creditului până la data când principalul a fost rambursat, dar nu mai târziu de 30 de zile calendaristice de la trimiterea notificării de retragere către creditor.
Rambursarea anticipată a creditului
Consumatorul are dreptul, în orice moment, să-şi stingă în totalitate sau în parte obligaţiile sale care decurg dintr-un contract de credit. În acest caz, consumatorul are dreptul la o reducere a costului total al creditului, această reducere constând în dobânda şi costurile aferente perioadei dintre data rambursării anticipate şi data prevăzută pentru încetarea contractului de credit.
În cazul rambursării anticipate a creditului, creditorul este îndreptăţit la o compensaţie rezonabilă şi justificată în mod obiectiv pentru eventualele costuri legate direct de rambursarea anticipată a creditului, cu condiţia ca rambursarea anticipată să intervină într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului este fixă. O astfel de compensaţie nu poate fi mai mare de:
a) 1% din valoarea creditului rambursat anticipat, dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată şi rezilierea convenită a contractului de credit este mai mare de un an;
b) 0,5% din valoarea creditului rambursat anticipat, dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată şi data convenită pentru rezilierea contractului de credit nu este mai mare de un an.
