Săptămâna trecută, pe data de 26 martie 2014, Guvernul Republicii Moldova a aprobat proiectul de lege privind încheierea și executarea la distanță a contractelor privind serviciile financiare de consum. Autoritatea de supraveghere al acestei legi este Agenția pentru Protecția Consumatorilor. Această lege va intra în vigoare la expirarea a 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Legea reprezintă un garant în cadrul legal ce asigură protecția intereselor economice ale consumatorilor prin informarea acestora în privința condițiilor de înainte și după încheierea contractelor la distanță privind serviciile financiare de consum. Reglementările proiectului de lege vor fi aplicate serviciilor financiare precum ar fi al celor bancare, de asigurări, de plată, de investiții, dintre care se includ și fondurile de pensii. Reglementările precizate în document confirmă că furnizorul de servicii și consumatorii vor fi nevoiți să inițieze o singură întâlnire fizică unde va fi semnat contractul, după care informația va fi stocată pe suport durabil. Proiectul de lege este valabil atât pentru prestatorii de servicii financiare, cât și pentru intermediarii implicați în comercializarea serviciilor financiare.
Acest proiect de lege are ca scop obligarea furnizorilor de servicii financiare să informeze sub diferite forme concrete despre condițiile pentru care serviciile sunt efectuate, astfel încât consumatorii să aibă posibilitatea să compare serviciile în mod calitativ și cantitativ și pentru a se folosi de dreptul de a alege serviciul fără ca una dintre informații să fie eronate. Proiectul de lege are la bază fixarea unor reguli concrete de calculare al prețului într-un mod transparent, ce ulterior vor permite consumatorilor posibilitatea de a verifica plata pentru serviciul prestat.
Contractele la distanță privind serviciile financiare de consum trebuie să conțină toate informațiile privind datele furnizorului, serviciul ce trebuie de prestat consumatorului, costul total pe care consumatorul îl are de plătit (inclusiv toate taxele, comisioanele și cheltuielile aferente), riscurile ce pot parveni (ex: fluctuațiile de pe piețele financiare), costurile suplimentare care nu se achită prin intermediul furnizorului, termenul limită pentru fiecare serviciu prestat, modalitățile de plată pentru serviciu, perioada contractului, dreptul părților de a rezilia contractul sau de a efectua schimbări în acesta, informațiile despre penalitățile impuse în caz de neexecutare a obligațiilor și clauzele contractuale.
Contractul la distanță permite consumatorilor o „perioadă de gândire” înainte de încheierea unui contract cu furnizorul. Astfel prestatorii de servicii financiare sunt obligați să îi transmită consumatorului toate condițiile contractuale pe suport de hârtie sau pe orice suport durabil disponibil şi accesibil consumatorului. Din momentul în care ambele părți au semnat contractul, consumatorul are la dispoziție un termen de 14 zile calendaristice de a se răzgândi și de a revoca contractul, fără să fie nevoit să achite penalități sau să invoce motive. În cazul în care contractul la distanță are ca obiect contractele de asigurare de viață individuale sau contracte referitoare la operațiuni privind pensiile private, „termenul de gândire” este de 20 de zile calendaristice. Prevederile se aplică doar contractelor de asigurare de viață pentru perioada ce depășește 6 luni.
În cazul în care consumatorul își exercită dreptul de reziliere al contractului după ce deja i-a fost prestat parțial serviciul, acesta poate fi obligat să plătească furnizorului contravaloarea serviciului prestat. Prețul serviciul trebuie să fie comunicat în prealabil consumatorului, iar datele trebuie să fie transparente și accesibile consumatorilor în cazul în care acesta dorește să calculeze costurile. Dreptul de revocare al contractului nu poate fi aplicat în cazul serviciilor ce depind de fluctuațiile pieții financiare care nu pot fi controlate de către furnizor (ex: operațiuni valutare sau instrumente ale pieții monetare).
În cazul în care consumatorul va primi un serviciu pe care acesta nu l-a cerut în prealabil, atunci el nu este obligat să achite acest serviciu. Furnizorul nu poate obliga consumatorul să plătească pentru oricare serviciu efectuat nestipulat în contract.
Mijloacele de comunicare ce pot fi utilizare în cadrul contractelor la distanță privind serviciile financiare de consum sunt: e-mail-ul, telefonia vocală, apelurile automate, Videofon, Videotext, fax-ul, televiziunea, publicitatea, serviciile de mesagerie pe Internet sau SMS-ul.
În Uniunea Europeană legea privind contractele la distanţă în domeniul serviciilor financiare a fost adoptată pe 23 septembrie 2002, după care această lege a fost preluată de majoritatea statelor componente a UE. În România această lege a fost publicată în Monitorul oficial pe 13.05.2008. Una dintre diferențele majore dintre proiectele de lege din Republica Moldova comparativ cu cele din UE și din România este faptul ca în document nu este specificat amenda pe care furnizorii vor fi nevoiți să o achite în cazul în care aceștia nu își vor respecta obligațiunile și condițiile contractuale. O alta diferență este faptul că pentru persoane care au ca obiect asigurările de viaţă şi contractele referitoare la operaţiuni privind pensiile individuale, termenul în care consumatorul îşi poate exercita dreptul de denunţare unilaterală este de 30 de zile calendaristice.
În Uniunea Europeană legea privind serviciile financiare la distanță a apărut înaintea contractelor pentru creditele de consum. În Republica Moldova s-a procedat invers, din motiv că sectorul nebancar este mult mai slab comparativ cu cel bancar. Deși în UE aceasta lege funcționează de ceva timp, în anul 2012 conform unei investigații ce analiza paginile-web ale băncilor comerciale ce ofereau credite de consum, s-a constatat că din cele 500 de pagini analizate în circa 70% dintre cazuri au fost depistate nereguli, precum ar fi neincluderea informațiilor necesare sau lipsa unor informații esențiale. De asemenea în multe dintre cazurile depistate, costurile erau eronate, astfel consumatorii de rând erau duși în eroare.
În concluzie, odată cu adoptarea acestui proiect de lege, consumatorilor le vor reveni mai multe drepturi la informație transparentă, dreptul de revocare al contractului, dreptul de a efectua schimbări în condițiile contractuale conform legii și dreptul de a rezilia contractul până la termenul limită. Adoptarea acestui proiect de lege este încă un pas în informarea consumatorilor și un imbold în transparența costurilor serviciilor financiare.
Autor: Liviu Guțuleac
