Conform Expert-Grup, criza de la Banca de Economii (BEM), Banca Sociala (BS) si Unibank (UB) a avut loc în rezultatul suprapunerii a 5 factori fundamentali:
– reactia întârziata si insuficienta din partea BNM si a altor institutii relevante;
– schimbari obscure în structura actionariatelor BEM, BS si UB;
– încalcarea principiilor de baza de guvernanta corporativa la cele 3 banci;
– sporirea artificiala a capacitatii de creditare ale BEM, BS si UB;
– administrarea defectuoasa de la BEM de pâna la criza.
1. Reactia întârziata si insuficienta din partea BNM si a altor institutii relevante
Criza de la cele 3 banci nu ar fi fost posibila daca institutiile responsabile de stabilitatea financiara din tara ar fi actionat prompt si eficient. Astfel, BNM si Ministerul Finantelor cunosteau despre probleme de la BEM înca din 2011. Acestea s-au informat reciproc, precum si au atentionat Comitetul National de Stabilitatea Financiara. Totodata, BNM analiza problema plasamentelor interbancare înca din 2013 si a avertizat de mai multe ori BEM, BS si UB privind riscurile de concentrare si de credit asociate cu aceste activitati. În plus, întregul raport al companiei Kroll a fost bazat, în mare parte, pe informatia deja detinuta de catre BNM, fapt ce sugereaza ca autoritatea de reglementare era la curent cu tranzactiile dubioase de la cele 3 banci însa, intentionat sau din cauza unor constrângeri si a lipsei de garatii legale, nu a actionat suficient pentru prevenirea sau remedierea problemelor identificate.
Au avut loc tentative din partea BNM de a preveni tranzactiile respective, însa unele au fost insuficiente, iar altele ineficiente sau întârziate. Spre exemplu, în decembrie 2013, a fost emisa Hotarârea Consiliului de administratie al BNM nr. 240. Conform acesteia, BNM a ajustat actele normative pentru a limita orice fel de expunere la 15% de la CNT, cu scopul împiedicarii bancilor sa manipuleze cu indicatorii de lichiditate si capital. Însa, hotarârea respectiva a fost suspendata pentru perioada 10 februarie 2014 – 1 decembrie 2014 în urma încheierii Judecatoriei Rîscani, mun. Chisinau, care ulterior a fost casata prin decizia Curtii de Apel din 1 decembrie 2014. Totodata, modificarile la Codul Penal care majoreaza nivelul responsabilitatii conducerii si actionarilor pentru performanta bancilor au fost introduse abia în iulie 2014, iar nivelul sanctiunilor prevazute sunt relativ blânde comparativ cu magnitudinea potentialelor încalcari a legislatiei. Nu în ultimul rând, nu a fost finalizat procesul de ajustare a cadrului legal care sa previna crize si tranzactii similare pe viitor. Spre exemplu, judecatoriile pot si în continuare sa emita decizii care pot afecta guvernanta corporativa si interesele deponentilor, deciziile BNM pot fi suspendate prin decizii judecatoresti, verificarea calitatii actionarilor se face în continuare doar pentru cei care detin pachete de actiuni ce depasesc 5% din capitalul social, actiunile bancilor comerciale pot fi gajate în continuare sau procurate din contul împrumuturilor oferite de companii off-shore, iar notiunea de activitate concertata ramâne destul de vag definita de cadrul normativ.
Tranzactiile frauduloase nu puteau trece neobservate de catre BNM, iar criza de la BEM, BS si UB poate fi considerata un adevarat esec de reglementare bancara. Orice tranzactii cu entitati de peste hotare se realizeaza prin intermediul sistemei Swift, la care are acces si BNM, iar platile în moneda nationala sunt la fel monitorizate în timp real. BNM cunostea despre faptul ca fragmentarea actionariatului în cele trei banci poate duce la riscuri aditionale. Concluziile si constatarile raportului Kroll, realizat în baza datelor oferite de catre BNM confirma ca autoritatea bancara cel putin dispunea de informatii care sa creeze suspiciuni rezonabile cu privire la actiuni concertate ale mai multor actionari minoritari pentru a obtine controlul bancilor. Nu este clar de ce BNM nu a depus mai mult efort întru a verifica si a bloca schimbarile de actionari, precum si activitatea de creditare dubioasa de la cele 3 banci. Acest lucru devenea imperativ, luând în calcul mai multe tentative de preluari ostile asupra unor banci relevante din Republica Moldova în anul 2011. Raportul misiunii FMI din 18 noiembrie 2014,mentioneaza ca BNM a beneficiat înca în anul 2011 de suport tehnic în baza caruia BNM a primit mai multe solutii de ordin legislativ pentru a consolida si îmbunatati functia de reglementare a guvernantei bancare si transparentizarea actionariatului în cadrul bancilor. Recomandarile de politici au fost partial aprobate prin asumarea raspunderii de catre Guvern.
2. Administrarea defectuoasa de la BEM de pâna la criza
Desi raportul companiei Kroll a cuprins perioada 17 august 2012 – 26 noiembrie 2014, investigarea cauzelor fundamentale care au dus la decapitalizarea BEM, BS si UB trebuie sa înceapa cel putin din 2009. Originea crizei poate fi considerata din momentul agravarii substantiale a portofoliului de credite a BEM, dupa preluarea activelor toxice de la Investprivatbank, care a falimentat în 2009, dar în special a intensificarii creditarii imprudente începând cu 2010. Drept rezultat, ponderea creditelor neperformante în total credite s-a majorat de la doar 9,1% în T1-11 la 31,9% în T4-11, la finalul anului 2012 aceasta a constituit tocmai 55,3%, la finalul lui 2013 – 58,4%, iar în T1-15 aceasta a crescut la 72,6%. La alte banci, în perioada relevanta, ponderea creditelor neperformante nu a variat considerabil, fiind în jurul cotei de 12-13%.
Activitatea de creditare a BEM din 2010-2011 necesita o atentie, cel putin, la fel de ampla ca si evenimentele recente de la cele 3 banci. Nu este clar de ce autoritatile nu au solicitat investigarea si acestei perioade, în special daca luam în consideratie conflictele între actionari si preluarile ostile a actiunilor de la BEM din 16 mai – 9 august 2011 si primavara anului 2012, în rezultatul carora un pachet important de actiuni a ajuns în proprietatea unor firme din zone off-shore care apoi au fost transferate unor companii din Federatia Rusa. Aceasta a cauzat mai multe blocaje de management, fapt ce a afectat si mai mult activitatea prudentiala a bancii. Majoritatea din creditele neperformante acumulate de BEM, în valoare de 1 miliard lei au fost cesionate în data de 18 martie 2013 catre o companie off-shore cu reputatie dubioasa. Ulterior, situatia critica de la BEM a servit motivul principal al cedarii pachetului majoritar al statului catre investitori din Federatia Rusa, cu reputatie la fel de dubioasa. La scurt timp, unii actionari BEM au utilizat actiunile detinute la aceasta banca pentru a garanta creditele obtinute de catre alte companii de la BS.
3. Schimbari obscure în structura actionariatelor BEM, BS si UB
Aparent, restructurarile actionariatelor BEM, BS si UB au servit drept pista necesara pentru efectuarea operatiunilor dubioase si ingineriilor financiare de la cele 3 banci. În anul 2013 s-au produs o serie de restructurari ale actionariatelor BEM, BS si UB, în rezultatul carora pachete mai mici de 5% din capitalul social al bancilor au revenit unor companii si persoane fizice. La prima vedere acestia nu aveau afilieri reciproce, însa, conform constatarilor expertilor KROLL, exista o probabilitate înalta a activitatii concertate din partea noilor actionari (atât între actionarii aceleiasi banci, cât si între actionarii BEM, BS si UB). Având în vedere faptul ca pachetele de actiuni tranzactionate nu depaseau pragul de 5% din capitalul social, acestea nu puteau fi automat calificate drept pachete cu cote substantiale si, respectiv, nu solicitau permisiunile prealabile din partea BNM.
BNM putea suspecta ca dobândirea actiunilor în pachete mai mici de 5% în aceeasi perioada, într-un mod similar, reprezenta o dobândire concertata, cu scopul de a evita permisiunea BNM. În acest caz, BNM putea bloca dreptul de vot. Aceasta nu s-a întâmplat si a subminat si mai mult calitatea guvernantei corporative din cadrul bancilor si a facilitat implicarea bancilor în activitati de creditare dubioasa, de care au beneficiat companii cu afilieri aparente cu unii din actionarii celor 3 banci. Omisiunea BNM în acest caz de a bloca drepturile oferite de aceste actiuni ar putea fi explicata prin practicile sale anterioare, care au tolerat operatiuni similare cu actiunile altor banci.
O alta problema este modul în care noii actionari ai BEM, BS si UB din 2013 au achizitionat actiunile. La toate cele 3 banci, noii actionari au procurat pachetele de actiuni în baza împrumuturilor si creditelor contractate de la companii off-shore si banci rusesti. Totodata, nu este clar ce gaj sau alte tipuri de garantii au utilizat actionarii pentru a obtine aceste finantari. Este cert, însa, faptul ca provenienta banilor cu care au fost achizitionate pachetele de actiuni este una netransparenta si dubioasa. Totodata, BNM nu a intervenit suficient pentru a asigura calitatea actionariatului bancilor.
4. Încalcarea principiilor de baza de guvernanta corporativa la BEM, BS si UB
Restructurarile actionariatelor au subminat esential calitatea guvernantei corporative din cadrul BEM, BS si UB. În unele cazuri, reprezentantii managementului de vârf aveau grade de rudenie cu unii actionari, fapt ce a subminat functia de control din partea actionarilor asupra managementului bancii. Totodata, în 2013, în functia de director BEM a fost numita o persoana care anterior detinea functia de vice-director la BS, iar potrivit expertilor Kroll, acesta consulta deciziile manageriale la BS înca în 2014. În plus, unii manageri de banci aveau afilieri evidente de familie si de afaceri cu actionarii si membrii consiliilor de administrare la alte banci (din cadrul BEM, BS si UB). Aceasta a permis implicarea bancilor respective în activitati riscante si chiar dubioase de creditare, scopul carora aparent era diferit de cel urmarit în mod normal de catre bancile comerciale. În final, încalcarea principiilor de baza de guvernanta corporativa a fost unul din factorii fundamentali ai decapitalizarii BEM, BS si UB.
5. Ingineriile financiare si sporirea artificiala a capacitatii de creditare a BEM, BS si UB
Activitatea de creditare dubioasa a fost precedata de o serie de inginerii financiare care au dus la majorarea artificiala a capacitatii de creditare a celor 3 banci si au permis mascarea lacunelor privind lichiditatea si calitatea portofoliilor bancare. BEM, UB si BS au utilizat scheme de cesionare a portofoliilor creditare în favoarea unor companii off-shore. Lichiditatile obtinute erau plasate sub forma unor depozite interbancare, care ulterior se transformau în credite acordate unor companii aparent afiliate între ele si ulterior erau cedate companiilor off-shore. Scopul acestor tranzactii era de a ascunde în bilanturile contabile creditele neperformante, fapt ce permitea disponibilizarea fondurilor suplimentare pentru activitatea de creditare (din contul diminuarii fondurilor de reduceri pe care bancile sunt obligate sa le mentina proportional creditelor neperformante). Este interesant ca sporirea capacitatilor de creditare a fost posibila si cu implicarea unor banci locale (Victoriabank, Moldindconbank, Moldova Agroindbank), dar si banci din Federatia Rusa (Metrobank, Alef-Bank, Gazprombank si Interprombank), care au deschis depozite interbancare la cele 3 banci. Aparent, BNM a atentionat în 2013 conducerile BEM, BS si UB privind riscurile asociate depunerilor interbancare si cresterii nivelului de concentrare a expunerilor, însa actiunile necesare de remediere nu au fost întreprinse. Totodata, BNM nu a fost suficient de perseverenta în combaterea tranzactiilor respective, mai ales ca magnitudinea acestora atingerea cote istorice pentru Republica Moldova.
Sporirea creditarii obscure de la BEM, BS si UB era imposibila fara manipularea cu indicatorii de lichiditate si de expunere. În particular, bancile deschideau depozite de pâna la 30 de zile la anumite banci rusesti (cu care aparent aveau întelegeri reciproce), dupa care bancile respective deschideau depozite la cele 3 banci pentru un termen mai mare de 30 de zile, cu sume similare si practic în aceleasi zile. La expirarea termenului de 30 de zile pentru depozitele plasate în bancile rusesti, acestea reveneau pentru o zi la BEM, BS si UB dupa care se deschideau noi depozite de pâna la 30 de zile la bancile rusesti. Aceste tranzactii aveau cel putin 2 scopuri. În primul rând, aceasta permitea manipularea cu indicatorii de lichiditate a celor 3 banci. Faptul ca depozitele BEM, BS si UB deschise la bancile rusesti aveau un termen mai mic de 30 zile, acestea se considerau ca si active lichide si, respectiv, de jure nivelele raportate de lichiditate nu erau afectate. În al doilea rând, depozitele celor 3 banci deschise la bancile rusesti erau utilizate în calitate de garantii pentru creditele dubioase acordate unor companii aparent afiliate. Aceasta a permis mascarea nivelului expunerilor fata de o serie de debitori cu capacitate slaba de plata si reputatie dubioasa.
