Dezastrul întregului sistem financiar-bancar elen a nascut semne de întrebare în rândul tuturor sistemele financiare ale tarilor membre din cadrul Uniunii Europene.
Rezolutia bancara este un subiect foarte important în zilele noastre, dupa ce multe institutii financiare internationale mari s-au confruntat cu situatii de insolvabilitate. Multe dintre Bancile Centrale nu prea agreeaza Legea Insolvabilitatii în forma în care exista aceasta, de aceea dau preferinte metodelor noi existente. Un termen relevant este ”bail-in”. Prezentul articol va da raspuns cum metoda ”bail-in” poate salva bancile, astfel atenuând contagiunea în sectorul bancar.
Interconexiunea si riscul sistemic
Bancile mari au un nivel de interconexiune foarte înalt. Aceasta ar însemna ca în cazul în care o banca mare are o problema, aceasta va fi transmisa altei banci. Mecanismul nu are importanta. Poate fi un simplu atac de stiri atribuit unei banci, sau înrautatirea clasificarii activelor unei banci mai mari, induce automat dupa sine, reclasificarea activelor la bancile care sunt interconectate cu aceasta. În cazul în care obligatiunile unei banci sunt activele altei banci, sau când centru de decontare (clearing) întimpina probleme, în asa situatii, este foarte important de a face stres testarile la lichiditate si gradului de îndatorare (leverage), pentru a putea face fata provocarilor. Bancile mari, sunt subiectii de executare a obligatiunilor sale. Depozitele interbancare, dupa natura sa, sunt activele lichide mereu sensibile spre executare. Unele obligatiuni ale bancilor mari, precum valorile mobiliare si REPO, expira destul de repede si sunt lichide. Însa, aceasta lichiditate este iluzorie, majoritatea contractelor derivative au un provizion de închidere si un gaj stabil. În situatii de stres bancile formeaza un provizion mai mare ceea ce duce la diminuarea lichidatilor.
Bail-in vs bail-out. Mecanismul bail-in
În luna August 2010, Comitetul de la Basel a publicat un document consultativ, în care a fost introdus asa numitul concept de ”instrumente de capital conditionat”, care prevede ca investitorii privati si creditorii bancii sa contribuie la salvarea acesteia în cazul în care banca întâlneste dificultati.
Conceptul de bail-in prevede convertirea fortata a depozitelor persoanelor fizice si juridice, mai mari de plafonul garantat în tarile UE (100.000 euro) în capitalul social al bancilor.
Figura 1. Diferenta între bail-in si bail-out. Sursa: wikipedia.org.
Metoda bail-in, reprezinta conceptul invers al metodei bail-out, atunci când au fost varsate mijloace banesti publice în capitalul bancilor. În urma acestor varsaminte a avut de suferit întreaga clasa sociala, prin faptul ca s-a format o gaura în bugetele de stat.
Practica a aratat ca varsamântul mijloacelor banesti în capitalul aditional de gradul I sau în capitalul de gradul II (datorii subordonate) nu au putut sa absoarba toate riscurile.
În scopul prevenirii contaminarii întregului sector bancar de catre banca problematica, în anul 2012 Comisia Europeana a propus un cadru normativ pentru Recuperarea si Rezolutia Bancara (Bank Recovery and Resolution, BRR), care va fi aplicabil începând cu 1 ianuarie 2018. Acest cadru recent a fost suplinit cu un Mecanism Unic de Rezolutie (Single Resolution Mechanism), prin prisma carui Banca Centrala Europeana va aplica masurile de rezolutie asupra bancilor.
Acest cadru prevede ca bancile aflate în dificultate sa fie recapitalizate prin scutirea datoriilor sau prin metoda alternativa, convertirea obligatiunilor în capital (bail-in). Se preconizeaza ca acest mecanism va permite bancilor aflate în dificultate sa-si continue activitatea în regim normal, astfel, va avea loc dilutia actionarilor sau unii din ei vor fi radiati complet din structura de actionariat al bancii. Mai mult decât atât, mecanismul bail-in va permite ruperea lantului între institutiile financiare de importanta sistemica si cele independente. Dupa cum este descris în Recuperarea si Rezolutia Bancara, bail-in va fi aplicabil la toate datoriile neasigurate cu oarecare active sau alt gaj dar, nu si asupra depozitelor garantate de plafonul stabilit de legislatie (în UE 100.000 euro), precum si asupra plasamentelor interbancare si activele clientilor.
Potrivit acestui cadru normativ, actionarii primii, vor absorbi în întregime toate pierderile initiale pâna ca oricare datorie sa devina subiectul scutirii. Ulterior actionarii care detin capital de gradul II (datorii subordonate), în masura egala vor împarti toate pierderile si în final, deponentii a caror depozite depasesc plafonul de asigurare stabilit de legislatie vor absorbi pierderile ramase.
Bail-in – cauza contaminarii, dar nu si remediu acesteia
Deoarece institutiile financiare tind sa detina datoriile reciproce, bail-in este calificat ca o cauza potentiala de contaminare. De exemplu: daca apare bail-in la banca ”X”, alte companii care detin creante la banca respectiva, vor suferi pierderi, si posibil si o modificare în portofoliul de investitii (creantele se transforma în capital). De fapt, bail-in introduce schimbari pozitive, atunci când o banca este in situatia de insolvabilitate, actionarii acesteia au de suferit pierderi, scutind întreaga clasa sociala de contribuabili, în cazul în care banca respectiva va primi ajutor din partea guvernului, prin metoda de bail-out.
Asanarea bancilor în Republica Moldova
În data de 16 octombrie 2015, Comitetul Executiv al Bancii Nationale a Moldovei a hotarît sa retraga licentele de desfasurare a activitatilor financiare ale Bancii de Economii S.A., BC ,,BANCA SOCIALA” S.A. si B.C. ,,UNIBANK” S.A ca urmare a insolvabilitatii acestora si altor încalcari de la prevederile legislatiei în vigoare, si initierea procesului de lichidare silita a acestor banci, în conformitate cu Legea institutiilor financiare.
În cazul acestor banci, Banca Nationala a Moldovei a oferit un credit în suma de 14,2 miliarde de lei, sub garantia guvernului, din contul carora au fost rambursate depozitele persoanelor fizice. În aceasta situatie regulatorul a mers pe cale de bail-out, metoda de bail-in nefiind prevazuta de legislatia autohtona. Aceasta garantie va fi convertita în datoria de stat interna, daca e sa împartim suma integrala de 14,2 miliarde la numarul de locuitori (3,5 mln în anul 2015, potrivit datelor BNS), fiecarui cetatean al Republicii Moldova i-ar reveni o contributie de circa 4000 de lei.
Concluzii
Criza financiara recenta a dat o lectie importanta precum ca, în multe jurisdictii autoritatile nu au suficiente pârghii pentru a face fata falimentelor unor banci de importanta sistemica. Ca rezultat guvernele au fost impuse, sa injecteze lichiditati (bail-out) în capitalul bancilor problematice în scopul prevenirii raspândirii perturbarilor.
Bail-in este un mecanism care din punctul sau de vedere al asanarii bancilor nicaieri în lume nu si-a demonstrat eficienta. Nu se exclude, ca într-o oarecare masura, acest mecanism va economisi resursele financiare de care are nevoie banca în situatii de criza. Însa, în practica este cunoscut doar un singur exemplu – The Bank of Cyprus. În SUA si în UE acest mecanism este indirect prevazut de cadru normativ legal, dar nu s-a aplicat în practica niciodata. Prin urmare, mecanismul bail-in, este o parte importanta în mozaicul masurilor care pot fi întreprinse pentru a exclude problema ”too big to fail”.
Autor: Denis Malendra, economist specializat în activitate bancara.
