Doamna Armine Khachatryan (foto), Reprezentantul permanent al Fondului Monetar International (FMI) în Republica Moldova, a raspuns la un sir de întrebari adresate de jurnalisti, ce vizeaza sectorul financiar, politica bugetar-fiscala si economia reala. Raspunsurile oferite explica mesajele transmise de FMI si concluziile vizând situatia economica a Republicii Moldova pe parcursul ultimului an.
– În viziunea FMI, care sunt principalele probleme din sectorul bancar?
– Una dintre cele mai importante probleme rezulta din lipsa claritatii privind proprietarii beneficiari finali ai bancilor, ceea ce de fapt înseamna, ca nu sunt cunoscute, în definitiv, persoanele care controleaza bancile. Acest lucru le permite unor persoane sau grupuri sa obtina controlul asupra bancilor mari din Republica Moldova, evitând controlul adecvat din partea organului de supraveghere. Riscul – care s-a materializat în cazul Bancii de Economii, Bancii Sociale si Unibank – consta în faptul, ca aceste banci pot fi ulterior gestionate în interesul personal al actionarilor, fara a fi asigurat un sistem adecvat de control, punând în pericol finantele clientilor si banii publici.
O alta problema importanta consta în ingerinta politicului si justitiei în supravegherea si reglementarea bancilor. De exemplu, actiunile întreprinse de Banca Nationala a Moldovei (BNM) pentru blocarea actionarilor care au actionat în mod concertat într-un sir de banci au fost ulterior contestate în instantele de judecata si apoi suspendate. Mai mult ca atât, decizia BNM de a limita expunerile la creditele interbancare transfrontaliere, care urma sa previna frauda din Banca de Economii, Banca Sociala si Unibank a fost contestata si suspendata de catre instantele de judecata de câteva ori doar în anul 2014.
Ingerinta în procesul de supraveghere adesea rezulta în asa numita toleranta a regulatorului –o situatie în care a fost necesara o actiune de supraveghere, dar ea nu a fost întreprinsa sau s-a efectuat cu o întârziere semnificativa. Spre exemplu, în pofida numarului mare de tranzactii suspecte realizate în ultimii doi ani, Comisia Nationala a Pietei Financiare (CNPF), responsabila de supravegherea înregistrarii si transferurilor de actiuni în bancile cotate la bursa, nu a initiat investigatii si nu si-a exprimat îngrijorarea. La fel, BNM si Serviciul prevenire si combatere a spalarii banilor al Centrului National Anticoruptie nu au întreprins nici o actiune serioasa împotriva actionarilor si conducerii bancilor, care au încalcat reglementarile ce tin de combaterea spalarii banilor.
– Ati putea spune mai multe despre problema „guvernarii slabe” din sectorul bancar, care „genereaza costuri mari pentru economie”? (Citat din comunicatul de presa al FMI, 1 martie 2016). Va referiti aici la BNM sau la guvernarea din cadrul bancilor comerciale?
– Guvernarea slaba din sectorul bancar este o reflectare a unui set complex de probleme, inclusiv a deficientelor mecanismelor de gestionare a riscurilor din bancile comerciale, a deficientelor procesului judiciar si cadrului legal si a lipsei independentei operationale a institutiilor de reglementare bancara.
Lipsa transparentei proprietarilor beneficiari finali ai bancilor împiedica autoritatea de reglementare sa asigure o preconditie cheie pentru un sistem bancar solid si bine guvernat, si anume sa se asigure, ca proprietarii si managerii bancilor îndeplinesc cerintele de competenta si onorabilitate (fit and proper). Lipsa transparentei proprietarilor bancilor, de rând cu mecanismele slabe de control intern, creeaza spatiu pentru abuzuri, permitând efectuarea unor tranzactii care pericliteaza stabilitatea întregului sistem bancar.
BNM nu este unica autoritate responsabila pentru asigurarea unui cadru de supraveghere functional. O guvernare bancara buna se sprijina pe fundatii legislative, de reglementare si institutionale eficiente – dar ele sunt fragile în Moldova. De exemplu, Ministerul Justitiei intervenea în cadrul de reglementare al BNM. Înainte de a intra în vigoare, regulamentele BNM urmau sa fie înregistrate de Ministerul Justitiei, care efectua o redactare de ordin juridic, ce ducea uneori la modificari substantiale. Acest gen de ingerinte nu doar submina autoritatea si autonomia BNM, dar si ducea la taraganarea inutila a implementarii reglementarilor prudentiale.
Costurile guvernarii proaste sunt mari. O privire în ansamblu denota, ca în Moldova sectorul bancar ca un tot întreg nu a fost capabil sa îsi îndeplineasca rolul sau de baza – intermedierea financiara, prin canalizarea economiilor spre investitii productive, contribuind la cresterea economica. În special, costul pentru societate al fraudei care deja a avut loc a fost unul foarte mare si a dus la cresterea semnificativa a ratelor de dobânda, irosirea rezervelor valutare, majorarea datoriei publice si a cheltuielilor pentru deservirea ei, precum si pierderea încrederii creditorilor externi.
– Ati putea sa ne explicati ce înseamna asa numitul “hazard moral”, si de ce el este atât de daunator pentru sistemul financiar al Republicii Moldova?
– Hazardul moral este un termen utilizat pentru descrierea modului în care se schimba comportamentul oamenilor atunci când sunt asigurati împotriva pierderilor posibile. Atunci când oamenii stiu din timp, ca prejudiciul cauzat proprietatii lor va fi compensat integral, ei tind sa-si asume riscuri suplimentare, uneori excesive. Referindu-ne la sectorul financiar, daca guvernul întotdeauna salveaza bancile de faliment, atunci atât deponentii, cât si bancherii beneficiaza, de fapt, din partea guvernului de un fel de asigurare totala a pierderilor. Aceasta îi provoaca sa-si asume mai multe riscuri, sporind probabilitatea unei crize financiare. În timp ce deponentii au o capacitate limitata de a analiza ce banci sa aleaga, bancherii trebuie sa fie capabili sa ia decizii corecte referitor la investirea banilor altora. Mai mult ca atât, bancherii trebuie sa suporte consecintele corespunzatoare, în cazul în care iau decizii investitionale proaste, cauzând prejudicii clientilor lor.
Salvarea implicita a bancherilor nechibzuiti presupune costuri macroeconomice mari, cresterea datoriei publice si reducerea capacitatii guvernului de a utiliza banii contribuabililor pentru cheltuielile de baza necesare.
– În ceea ce priveste transparenta actionarilor bancilor comerciale – de ce ea este atât de importanta? Care sunt principalii factori care stau în calea consolidarii transparentei actionariatului?
– În primul rând, sa clarificam de ce este atât de importanta transparenta actionarilor bancilor. Transparenta actionariatului este o componenta critica în edificarea unui sistem bancar sigur si robust. În comparatie cu situatia de la întreprinderile industriale, transparenta actionarilor bancilor este mult mai importanta, deoarece banca face profit nu din bunurile pe care le produce, ci din împrumutarea banilor de la altii la o rata joasa a dobânzii si oferirea banilor respectivi cu împrumut la o rata mai înalta a dobânzii. Prin urmare, bancile maximizeaza valoarea investitiilor actionarilor prin alocarea optima a acestora, dar si prin filtrarea deciziilor de finantare prin prisma mecanismelor de control al riscului, astfel încât sa nu fie pusi în pericol banii deponentilor. Prin urmare, cei care doresc sa devina actionari ai bancilor ar trebui sa poata demonstra organului de supraveghere bancara, ca ei sunt potriviti pentru aceasta pozitie. Atunci când nu este dezvaluita informatia privind proprietarii beneficiari finali, organul de supraveghere nu poate estima volumul împrumuturilor acordate persoanelor afiliate si nu poate stabili actiunile concertate ale actionarilor. În consecinta, deponentii si publicul larg nu au capacitatea de a discerne, cine sunt proprietarii bancii si deci nu au nici capacitatea de a evalua gradul de risc al tranzactiilor realizate de actionarii bancilor.
În Moldova, incapacitatea de a demonstra definitiv, cine se afla în spatele drepturilor de proprietate, prezinta o problema majora.
– Ce impact asupra economiei si asupra sectorului privat au avut lichidarea celor trei banci, cresterea semnificativa a ratei de baza, si majorarea rezervelor obligatorii? Mai este ceva, ce a avut loc, si noi, cetatenii Republicii Moldova, nu vedem sau nu observam la moment?
– A avut loc o injectare masiva de lichiditati în sistemul bancar prin bancile insolvabile, sprijinul acordat sub forma de lichiditati pentru aceste banci urcând de la zero în septembrie 2014 pâna la circa 14 miliarde de lei în martie 2015. Pentru a contracara impactul si a limita efectele asupra monedei nationale si asupra inflatiei, BNM a înasprit în mod agresiv politica monetara. Astfel, în mai putin de un an, BNM a majorat rata de politica monetara în mai multe etape, de la 3,5 la suta pâna la 19,5 la suta, iar rata rezervelor obligatorii in lei de la 14 la suta pâna la 35 la suta. Sectorul privat a avut de suportat acest cost foarte evident al crizei, confruntându-se cu rate înalte de creditare si disponibilitatea limitata a creditelor.
Cu toate acestea, fara o politica monetara agresiva, costurile pentru economie si pentru societate ar fi fost mult mai mari. Crizele bancare anterioare, cu un nivel de monetizare înalt (din Ecuador, Venezuela, Paraguay la mijlocul anilor ‘90), au generat episoade de inflatie galopanta, deseori însotita de deprecierea brusca a monedei nationale.
Un alt cost evident ar fi cresterea datoriei publice pe care vor trebui s-o ramburseze contribuabilii si generatiile viitoare.
Este important de remarcat, ca garantiile guvernamentale asociate cu planul de salvare a bancilor si, în consecinta, valorile mobiliare emise pentru înlocuirea acestor garantii, sunt parte a datoriei publice, care s-a majorat de la 37 la suta din PIB în 2014 pâna la peste 50 la suta în prezent.
– Cum apreciati deciziile BNM de a reduce rata de baza? Când va începe sa scada costul creditelor pentru economia reala?
– Rata de baza a început deja sa scada. Pe masura ce se reduc presiunile inflationiste, BNM poate lua în considerare reducerea ratei de baza. Pâna în prezent, rata politicii monetare a fost redusa cu 4,5 puncte procentuale în 2016; în continuare BNM trebuie sa manifeste prudenta fata de marimea reducerii ratei de politica monetara, având în vedere gradul sporit de incertitudine privind perspectivele, pe fundalul inflatiei în scadere. Reducerea ratei de baza, în mod ideal, ar trebui sa duca la reducerea ratelor creditelor bancare; totusi, mecanismul de transmisie monetara a fost afectat de problemele din sistemul bancar. Restabilirea stabilitatii financiare si a încrederii în sistemul bancar vor contribui la îmbunatatirea mecanismului de transmisie.
– Autoritatile fac referinta la o evaluare a performantei BNM, ce trebuie sa fie realizata cu asistenta din partea FMI. Ati putea oferi mai multe detalii la acest capitol? Este aceasta un fel de asistenta tehnica?
– Autoritatile (presedintele Parlamentului Republicii Moldova) si-au exprimat interesul fata de desfasurarea unei evaluari independente de catre experti în domeniu a procesului de supraveghere exercitat de BNM vis-a-vis de tranzactiile frauduloase, care au avut loc pe parcursul anilor 2012-2014. Aceasta evaluare îsi va propune sa examineze toate aspectele procesului de supraveghere, inclusiv actiunile întreprinse de banca centrala în calitate de organ de supraveghere, legile si reglementarile în vigoare, precum si gradul de libertate/independenta pe care l-a avut banca centrala. Rezultatul acestui exercitiu va juca un rol important în întelegerea, ce nu a mers bine si care au fost lacunele fundamentale din sistem. În timp ce FMI sustine realizarea unei astfel de evaluari, FMI nu va acorda asistenta tehnica la acest capitol, deoarece nu dispune de expertiza pentru realizarea activitatilor de acest gen. Cu toate acestea, speram ca acest proces sa progreseze conform planului, cu ajutorul expertilor internationali competenti.
…
– Care este opinia dumneavoastra cu privire la atribuirea functiilor depozitarului central de valori mobiliare Bancii Nationale? De ce BNM ar trebui sa se ocupe de asta?
– Noi salutam acest lucru. Exista câteva deficiente care împiedica dezvoltarea sistemului financiar al Moldovei si una din ele este riscul de frauda, care continua sa compromita integritatea sistemului de înregistrare a valorilor mobiliare corporative. FMI si Banca Mondiala au recomandat crearea în Moldova a unui Depozitar Central Unic de valori mobiliare, care, în opinia noastra, ar trebui sa fie detinut în proprietate si gestionat primordial de BNM, cel putin în primii ani de functionare. Acest model de dezvoltare ar trebui sa ajute la eliminarea unor deficiente serioase care împiedica asigurarea sigurantei si eficientei infrastructurii financiare din Moldova. În afara de aceasta, el va contribui la consolidarea protectiei drepturilor investitorilor, ceea ce reprezinta o conditie de baza pentru dezvoltarea pietei si pentru asanarea generala a sistemului financiar.
BNM are o experienta ampla în ceea ce priveste piata valorilor mobiliare de stat si poate oferi solutii IT robuste si un sistem electronic care ar elimina riscul de frauda la înregistrarea valorilor mobiliare corporative si tranzactionarea lor ulterioara. Depozitarul Central Unic, având un cadru electronic solid, va spori, de asemenea, transparenta pozitiilor investitorilor, ceea ce, împreuna cu un cadru amplu de transparenta financiara si responsabilitate, va reduce posibilitatile de comitere a fraudelor.
La aceasta etapa, echipa de experti tehnici ai FMI lucreaza împreuna cu autoritatile asupra finalizarii unui proiect de lege separata privind Depozitarul Central Unic, care speram sa fie adoptat în viitorul apropiat.
Sursa: imf.md
