Infractorii informatici manifesta un “apetit” ridicat pentru date confidentiale stocate pe cardurile de credit. Desi exista multiple modalitati de a fura informatii confidentiale în mediul online, echipamentele POS – Point-of-Sale (cititoare magnetice, calculatoare POS, terminale PDA) sunt în continuare tinte preferate, mai ales în zonele în care standardul EMV nu a patruns (de exemplu, SUA), scrie efinance.ro.
Aproximativ 60% dintre achizitiile din magazinele de acolo dotate cu echipamente POS sunt platite prin intermediul unui card de credit sau de debit. Având în vedere faptul ca lanturile mari de magazine proceseaza zilnic mii de tranzactii cu ajutorul unui POS, aceste dispozitive se afla în raza de actiune a infractorilor informatici care cauta volume mari de date informatice stocate pe cardurile de credit. Detalii în legatura cu modalitatile de atac asupra sistemelor POS si a metodelor de protectie se regasesc în Carta Alba referitoare la Atacurile asupra Sistemelor POS.
În acest moment, exista un numar impresionant de forumuri online care vând datele cardurilor de credit si de debit într-o varietate de formate. Cel mai comun format este “CVV2”, unde vânzatorul furnizeaza numarul cardului de credit, alaturi de codul aditional de securitate CVV2, notat în mod uzual pe verso-ul cardului. Aceste doua informatii sunt îndeajuns pentru a facilita achizitii online frauduloase.
În acelasi timp, exista anumiti vânzatori care ofera date confidentiale (mai) lucrative, de tip “Track 2”. Aceasta prescurtare se refera la datele salvate pe banda magnetica a unui card de credit sau debit. Valoarea acestui tip de informatie este superioara si permite infractorilor clonarea de carduri, fapt care faciliteaza folosirea cardurilor-clona în magazine mixte de cartier sau chiar si la bancomate (ATM-uri), în functie de disponibilitatea codului PIN.
Valoarea acestor date confidentiale de carduri este normata de pretul online de vânzare, iar preturile variaza în functie de anumiti factori. Datele tip CVV2 se vând cu valori între 0.1 si 5 dolari per card, iar datele tip Track 2 pot costa pâna la 100 dolari per card.
Cum obtin infractorii informatici aceste date?
Metoda Skimming este una dintre cele mai populare metode. Aceasta implica instalarea unui dispozitiv hardware aditional într-un terminal POS pentru a “citi” datele tip Track 2 de pe carduri. Aceasta procedura necesita acces fizic la sistemul POS, echipament suplimentar costisitor, fiind dificila de operat la o scara mai mare. Problema a fost înlaturata de infractorii informatici prin folosirea unor solutii software sub forma programelor Malware instalate pe sistemele POS. Îndreptatea eforturilor de colectare a datelor informatice de pe carduri se adreseaza adesea lanturilor mari de magazine, acest lucru permite infractorilor folosirea unui program malware pentru a colecta datele unor milioane de carduri într-o singura campanie de atac.
Programele malware pentru POS exploateaza o bresa de securitate din circuitul procesarii datelor de card în tranzactii standard. În decursul trimiterii datelor de card pentru autorizarea platii, aceste date sunt încriptate, dar în timpul procesarii unei plati, de exemplu momentul în care glisezi cardul prin dispozitivul POS pentru plata unor bunuri aceste date nu sunt încriptate. Infractorii informatici au exploatat aceasta bresa de securitate în 2005 – o campanie orchestrata de Albert Gonzalez a permis furtul de date de pe 170 de milioane de carduri.
Odata cu acest precedent, infractorii dezvolta o piata a ofertelor de furnizare si vânzare a programelor malware care citesc date tip Track 2 din memoria terminalelor POS. Majoritatea sistemelor POS opereaza sub platforma Windows, dezvoltarea de programe malware care functioneaza pe aceasta platforma este relativ facila pentru cei experimentati. Programele malware dedicate furtului de informatii de pe carduri sunt cunoscute drept programe malware de “razuire” a memoriei (memory-scraping malware), acestea “extrag” din memoria sistemului POS informatiile care se potrivesc tiparului de date tip Track 2. În momentul glisarii cardului prin sistemul POS, un program malware creeaza un duplicat al datelor tip Track 2 în memoria aparatului POS, aceste date fiind recuperate ulterior de infractorul informatic. BlackPOS este, spune Symantec, un celebru program malware de colectare a datelor, acesta este vândut pe forumuri online dedicate cyber-infractiunilor. Symantec detecteaza acest program Malware sub titulatura de Infostealer Reedum B.
Din pacate pentru infractorii informatici, furtul de date de pe cardurile de credit nu este rentabil, aceste date au o perioada de valabilitate limitata. Companiile care emit carduri de credit depisteaza cu promptitudine anomalii în tiparele de achizitii ale utilizatorilor, iar unii utilizatori sunt foarte atenti în legatura cu extrasele de cont, fapt care impune infractorilor aprovizionarea cu noi date de card.
Cele de mai sus sunt valabile în general pentru zonele în care înca mai functioneaza exclusiv cardurile cu banda magnetica (MagStripe). În spatiul european, unde tehnologiile noi au patruns mult mai devreme în domeniul cardurilor, astfel de infractiuni sunt mai degraba imposibile. Cardurile la standard EMV, tip “Chip & PIN” sunt mult mai dificil de clonat, atractivitatea lor pentru infractori fiind diminuata. De altfel, noile tehnologii au început sa functioneze pe scara larga. Dispozitivele smartphone actioneaza ca si carduri de credit, tehnologia mobila NFC (Near Field Communication) este adoptata gradual si sigur.
În mod clar, infractorii informatici vor raspunde chiar si acestor noi tehnologii, dar faptul ca operatorii mari de lanturi de magazine îsi concentreaza eforturile asupra adoptarii acestor inovatii, iar companiile de securitate îsi intensifica monitorizarea, furtul la scara mare de date prin intermediul dispozitivelor POS va deveni din ce în ce mai dificil si mai putin profitabil.
