Banca este institutia financiara ce îsi axeaza activitatea pe atragerea depozitelor si acordarea de credite, acceptarea de depuneri de la populatie, firme sau alte banci, operatiuni valutare pentru persoanele fizice si juridice, plasamentul fondurilor, finantarea schimburilor comerciale. Astfel, în calitatea lor de veriga a sistemului financiar, scopul bancilor este de a asigura circulatia continua a capitalului si a banilor. Totodata, bancile reprezinta de fapt niste agenti economici privati, prin urmare, acestea au rolul de a obtine profit din operatiunile pe care le efectueaza.
Având în vedere ca bancile joaca rolul de intermediar financiar, atragând resurse sub forma de depozite de la cei care au economii si oferindu-i sub forma de credite celor care au nevoie de resurse financiare, rezulta ca cea mai importanta componenta a profitului unei banci este profitul aferent diferentelor de rate de dobânda.
În calitatea sa de participant pe piata valutara, bancile comerciale efectueaza, inter alia, operatiuni de schimb valutar. În urma efectuarii acestor operatiuni, bancile înregistreaza profituri de pe urma spread-ului, altfel spus diferenta dintre cursul de cumparare si cel de vânzare al valutei straine.
Bancile se adapteaza încontinuu la cerintele si exigentele clientilor, oferind servicii bancare tot mai sofisticate si comode. Aceste inovatii bancare genereaza bancii anumite cheltuieli, dar si venituri ce deriva din taxele si comisioanele achitate de clientii bancari. Astfel, avem o a treia componenta a profitului bancar si anume, profitul obtinut de pe urma taxelor si comisioanelor.
Potrivit datelor din anul 2013, sistemul bancar a înregistrat un rezultat financiar de peste 1 miliard de lei. Totodata, profitul generat de dobânzi s-a ridicat la circa 2,1 miliarde lei, în scadere cu 4.6% în raport cu anul 2012. Totodata, profitul din taxe si comisioane s-a cifrat la 854,3 mil. lei, iar profitul din diferenta de cursuri de schimb – la 618 mil. lei, aceste componente fiind în crestere fata de anul anterior cu 3.4% si respectiv cu 18%.
Potrivit datelor din anul 2013, top 4 banci care au obtinut cele mai consistente profituri sunt si cele care au cele mai mari profituri din dobânzi. Este vorba despre Moldova-Agroindbank, Moldindconbank, Victoriabank si Mobiasbanca. Totusi, profitul aferent ratelor de dobânda nu decide neaparat rezultatul financiar al bancii. În acest context, mentionam ca Eximbank, singura banca ce a înregistrat pierderi financiare în anul 2013, a avut un profit din dobânzi destul de semnificativ, ocupând locul 6 în topul calculat dupa acest indicator.
Din graficul de mai sus, se poate remarca faptul ca la capitolul profit din taxe si comisioane si profit din diferenta de curs, aceleasi 4 banci – Moldova-Agroindbank, Moldindconbank, Victoriabank si Mobiasbanca – au intrat în top, fiind însotite si de Banca de Economii. Aceasta din urma a realizat în anul 2013 un profit din taxe si comisioane în suma de 112,6 mil. lei sau de 4 ori mai mult decât profitul înregistrat din dobânzi, devansând Mobiasbanca. În ce priveste profitul aferent operatiunilor de schimb valutar al Bancii de Economii, acesta s-a ridicat în anul 2013 la 41,6 mil. lei.
Profiturile bancilor din activitatile lor de baza sunt partial reduse de o componenta importanta a cheltuielilor bancare si anume cheltuielile administrative. Acestea din urma cuprind cheltuieli pentru salarii, prime, defalcari privind fondul de pensii, asigurare sociala si alte plati, precum si alte cheltuieli general-administrative. În anul 2013, pe sistem, cheltuielile administrative ale bancilor au atins suma de 1,56 miliarde lei.
În contextul subiectului despre profitabilitatea bancara, este necesar de mentionat riscul care îl comporta lichiditatile pentru profit. Aceasta, mai ales, în conditiile în care sistemul bancar autohton este unul suprasaturat de lichiditati, indicatorii de lichiditate depasind cu mult limitele reglementate. Desi, pe de o parte, un nivel înalt al lichiditatii se apreciaza pozitiv, pe de alta parte, mentinerea unor asemenea nivele de lichiditate presupune costuri enorme de oportunitate, generate de posibilitatea ratata de a transforma aceste active în credite bancare pe termen lung, respectiv în profituri pentru banca.