Fenomenele negative, care au afectat grav imaginea sistemului bancar în ultimii ani, în special cele ce tin de transparenta actionariatului, legalitatea preluarii unor pachete de actiuni si a controlului asupra unor importante institutii bancare, precum si managementul defectuos si netransparent al acestora, care a ajuns sa puna sub semnul întrebarii lichiditatea unor banci, îi pune tot mai mult în garda pe expertii din domeniu. Liga Bancherilor, una din organizatiile neguvernamentale prestigioase ce monitorizeaza activitatea sistemului bancar, a difuzat un apel prin care îsi exprima îngrijorarea fata de aceste fenomene si face propuneri concrete în vederea restabilirii bunului nume al sectorului bancar. Referitor la problemele sectorului ziarul Economist a dialogat cu Dumitru Ursu, Presedintele Ligii Bancherilor din Moldova.
Va prezentam în continuare interviul acordat publicatiei economice.
– Domnule Ursu, despre problemele sectorului bancar se vorbeste de mult timp, se adopta legi pentru a le depasi, se fac declaratii. Însa acestea nu se termina, ba din contra devin tot mai frecvente, în special cele ce tin de transparenta actionariatului sau de guvernarea corporativa. Care sunt cauzele acestei stari de fapt?
– Se cauta o multime de motive pentru a explica unele fenomene negative în sistemul bancar. De exemplu, fie ca legea este imperfecta, fie ca nu exista suficiente instrumente necesare pentru reglementare, însa nu se spune niciodata un lucru despre care Liga Bancherilor a mentionat în repetate rânduri: lipsa vointei în rândul factorilor de decizie. Nu ma poate convinge nimeni ca astazi nu avem o legislatie bancara moderna. Toate modificarile propuse de Banca Centrala au fost adoptate, tot ce s-a dorit, s-a aprobat. Inclusiv si reducerea cotei substantiale de la 5% la 1% pentru care cumparatorii de actiuni trebuie sa aiba permisiunea BNM. Cei de la FMI de altfel nu cred ca vom obtine prea multe prin reducerea acestei cote. În UE ea este de 10% si nu apar astfel de probleme ca la noi. Probabil problema se afla mult mai adânc. Nu vreau sa-i critic pe fostii sau actualii colegi dar problemele au aparut mai frecvent dupa venirea noii echipe la BNM, prin 2010-2011 si, din pacate, pe parcursul urmatorilor ani, ele doar sau intensificat. Este vorba despre atacurile raider, problemele ce tin de dreptul de proprietate a actiunilor în banci, lipsa transparentei actionariatului. Aceste probleme au fost puse în permanenta în discutie aici la Liga Bancherilor din Moldova.
Pentru a asigura transparenta actionarilor, astazi avem o legislatie buna. Banca Nationala are toate pârghiile si împuternicirile de a influenta si daca se doreste cu adevarat poate afla cu adevarat actionarii efectivi ai oricarei banci. Pe lânga asta mai avem astfel de structuri precum Centrul National Anticoruptie, care poate solicita orice informatie pe linia sa, de la partenerii externi. Exista foarte multe astfel de posibilitati pentru aceste structuri dat fiind faptul ca BNM nu este organ de ancheta. Dar, prin intermediul CNA se poate de gasit informatia dorita.
Cât priveste guvernarea corporativa, este foarte bine când acesta este bazata pe principiile democratiei occidentale. În banci avem consilii de administrare si consilii de supraveghere, fiecare cu împuternicirile sale iar structurile respective au suficiente împuterniciri pentru a asigura o guvernare corporativa corecta.
În ce priveste dreptul de proprietate, ne amintim foarte clar cum cu câtiva ani în urma, la cea mai mare banca din Moldova, peste noapte câteva persoane au fost deposedate de actiuni si, cu regret, unele dintre ele nici pâna acum nu si-au recapatat dreptul de proprietate desi exista anchete pe aceste cazuri.
Astfel, nu este vorba atât despre legislatie cât de capacitatea functionala pentru a aplica aceasta legislatie, în special cea a reglementatorului.
Anul trecut, la recomandarea organismelor financiare internationale, a fost propusa instituirea unui Consiliu de supraveghere la BNM. A existat si un proiect de lege în acest sens, au fost discutii aprinse în cadrul comisiilor parlamentare si proiectul chiar a fost aprobat în prima lectura. El prevede ca în afara de actualul consiliu de administrare sa existe si un consiliu de supraveghere. Acesta nu are functii executive însa, daca va include personalitati notorii, care pot fi propuse de Parlament, Guvern sau Presedintie (experienta internationala este foarte variata în acest sens), poate deveni un organism foarte eficient. În opinia mea un astfel de Consiliu ar fi fost benefic si la noi pentru a monitoriza si a consolida capacitatea functionala a Bancii Centrale. Însa, deocamdata el n-a fost votat în lectura a doua.
Nici Consiliul de administratie al BNM n-a putut sa functioneze la capacitate maxima timp de patru ani, or din 2009 pâna în 2013 el a avut doar trei membri din cinci. Nu este clar nici pâna în prezent de ce Executivul n-a propus în termeni utili suplinirea celor doua functii.
– Si de ce acum, când s-ar parea ca exista toate conditiile pentru o buna functionare a sistemului, acest lucru nu se întâmpla?
– În opinia noastra, astazi exista suficiente pârghii pentru ca sa se aplice legislatia, profesionismul bancii nationale trebuie sa-l aprecieze Parlamentul, organismele financiare internationale, dar, dupa cum am mentionat în apelul Ligii Bancherilor, este necesar ca toti sa-si îndeplineasca functiile conform legislatiei în vigoare, cu pârghiile pe care le au. Totodata, este foarte importanta comunicarea permanenta a BNM cu mass-media pentru ca sa nu apara diferite momente în stare sa destabilizeze situatia de pe piata valutara, monetara sau cea bancara.
– BNM este suficient de independenta pentru a-si îndeplini obligatiunile?
Legea cu privire la BNM este o lege foarte performanta pentru Republica Moldova. Banca Centrala are o independenta care nu exista în multe tari din regiune, fiind invidiata din acest punct de vedere de catre colegii din aceste tari. Cu atât mai mult, daca anterior BNM trebuia sa se consulte asupra luarii unor decizii cu Guvernul, dupa modificarile care au fost facute anul trecut, ea doar informeaza guvernul privind activitatea sa. Deci, conform legii, BNM are o independenta totala, inclusiv în fata Parlamentului caruia doar îi prezinta un raport în fiecare an dar nu este subordonata acestuia. În ce priveste independenta politica, se stie ca actualul Consiliu de Administrare a fost ales pe criterii de partid. Însa eu nu vad o problema în aceasta. Probabil ca si în alte state exista o astfel de practica. Însa, dupa ce ocupi fotoliul, trebuie sa uiti cine te-a promovat si sa-ti îndeplinesti functiile conform legislatiei BNM.
– Daca e sa ne întoarcem la unele momente ce tin de actionariat, în ce ar consta interesul unor structuri sau persoane, de regula destul de dubioase, de a fi actionari ai bancilor. Desi profitul acestora este relativ mare pentru Republica Moldova, totusi luptele acestea corporative, deseori cu încalcarea legii sunt pentru o miza mai mare decât cea de a primi dividende o data pe an.
– Aici ar trebui sa distingem doua momente esentiale pentru cei ce investesc în sectorul bancar. Exista oameni care au interes de a investi în sectorul bancar, acesta fiind constant unul dintre cele mai profitabile în economia moldoveneasca. Este un sector destul de atractiv si în prezent 76% dintre actionarii bancilor sunt investitori straini. Este alta întrebare cine sunt de fapt acesti investitori straini. În România, spre exemplu, investitorii straini sunt investitori strategici. Banci, grupuri bancare internationale. La noi astfel de investitori sunt doar în patru banci si nu cele mai mari. Este vorba despre Mobiasbanca, BCR, Eximbank si ProCredit Bank. În rest, investitorii straini nu sunt din sectorul bancar. Pentru altii interesul consta în a beneficia de fluxurile financiare, adica de banii bancilor. Astfel de actionari, de regula nu se gândesc la profit dar, în special, pun în aplicatie diferite scheme cu banii bancilor, care nu coincid cu interesul sistemului nostru bancar.
– În adresarea Ligii ati mentionat despre o constare a FMI care suna în felul urmator: Activele lichide ale unor banci ar fi de fapt grevate de sarcini, ceea ce ar putea înrautati indicatorii de lichiditate fata de cei raportati”. Ce înseamna aceasta de fapt?
– Este o constatare foarte importanta pentru ca daca nu ai un portofoliu de credite destul de sanatos, clasarea portofoliului de credit nu este obiectiva, peste ceva timp vor aparea probleme. Nu se vor rambursa unele credite si atunci, se va ajunge la decapitalizarea bancilor. Este un semnal pentru echipele de control ale Bancii Nationale sa fie foarte atente la momentul respectiv atunci când fac verificari. Este extrem de important sa ai un portofoliu de credit real si clasificarea sa fie reala. Sa nu fie ca azi ai un profit bun pe care îl repartizezi actionarilor iar mâine, suporti pierderi, si în ultima instanta institutia se decapitalizeaza iar profitul, care ar putea fi un colac de salvare în aceasta situatie, a fost deja repartizat.
– Ce trebuie sa se întâmple ca sa se normalizeze situatia în sector?
– Cred ca trebuie sa fie mai activa si societatea civila, Acele organisme de business de la noi nu trebuie sa fie indiferente fata de problemele din sectorul bancar, deoarece, pâna la urma acestea îi vor afecta si pe ele. Iar reglementatorul trebuie sa fie mai consecvent în actiunile sale în raport cu fiecare banca. Pentru ca, pâna la urma, cea mai deplina informatie, o detine BNM. Noi putem afla unele lucruri din presa, din unele rapoarte, însa tabloul complet în ce priveste sectorul bancar este vazut doar la BNM. Aceasta nu trebuie sa se limiteze doar la scopul pe care si l-a propus, cel de stabilitate a preturilor. Sa nu uite ca este responsabila si de siguranta sectorului bancar.
Si actionarii din banci, care de fapt decid asupra activitatii institutiilor, trebuie sa constientizeze ca în banci trebuie sa existe o stare de calm pentru ca sa nu fie perturbata activitatea institutiilor si a sistemului în general.
– Totusi, daca sa fim obiectivi pâna la urma, multe probleme BNM nu le poate depasi din cauza ca ele sunt judecate în defavoarea sa de catre instantele judecatoresti.
– Astfel de probleme au existat permanent, de la aparitia BNM în 1991 pâna în prezent. Însa acesta nu reprezinta o cauza plauzibila ca Banca Centrala sa nu fie consecventa în promovarea politicii sale. În primul rând este necesar si un profesionism adecvat al angajatilor bancii, care monitorizeaza activitatea institutiilor bancare. Reglementatorul trebuie sa fie mult mai combativ si consecvent în îndeplinirea atributiilor sale.