Lichiditatea si calitatea activelor sunt indicatorii cheie care determina stabilitatea bancii. Acesti indicatori pot fi dependenti unu de altul: scaderea calitatii creditelor duce la diminuarea lichiditatilor bancii, dar diminuarea lichiditatilor sub norma minima stabilita poate duce la o situatie de criza pentru banca, în care sanse de supravietuire nu sunt. În asa caz, actionarii si managementul bancii pot sa scoata activele din banca caci sanse de a salva banca nu mai sunt.
Lichiditatea curenta – cea mai importanta
Experienta a demonstrat ca cea mai mare importanta din punct de vedere a stabilitatii bancii o are anume lichiditatea curenta, ceea ce înseamna ca banca are active cu scadenta pe termen scurt, pentru onorarea obligatiunilor în fata deponentilor.
În majoritatea cazurilor bancile, care întâlnesc dificultati cu lichiditatea curenta, nu sunt în stare de a supravietui, în pofida faptului ca detin active calitative pe termen lung. Întârzierile la onorarea obligatiunilor provoaca reactii în lant printre clientii bancii. Vestea se raspândeste pe piata, printre clienti se începe panica si banca este nevoita sa întrerupa platile.
Figura nr.1: Principiul II (lichiditatea curenta) pe sector la situatia din 31.01.2016. (mil.lei).
Sursa: Elaborat de catre autor în baza datelor prezentate de BNM.
Din figura nr.1 putem observa ca, la situatia din 31.01.2016 toate bancile licentiate, au avut indicatorul lichiditatii curente (P II), mai mare decît normativul stabilit de Banca Nationala a Moldovei (cel putin 20%). Cel mai mare indicator pe sistem al Principiului II îl are BCR Chisinau (61.27%), iar cel mai mic B.C. „ProCredit Bank” S.A. (34.32%), media pe sector fiind de 42.59%.
Figura nr.1 arata ca exista exces de lichiditate în sectorul bancar. La prima vedere acest fenomen nu este prea bun deoarece da de înteles ca banca nu investeste rational resursele sale.
Figura nr. 2: Soldul activelor lichide/ Soldul depozitelor persoanelor fizice pe sector la situatia din 31.01.2016.
Sursa: Elaborat de catre autor în baza datelor prezentate de BNM.
Figura nr.1 si figura nr.2 ne demonstreaza faptul ca, datorita excesului de lichiditate existent pe piata, bancile sunt în stare de a-si onora în termen obligatiunile sale, precum si rambursarea depozitelor persoanelor fizice, în cazul în care acestia vor solicita retragerea anticipata. E de mentionat ca, bancile cu capital strain, în special care sunt banci membre a grupurilor straine, sau care sunt banci – fiice au mereu acces la resursele financiare ale bancilor – mama, care sunt cu mult mai ieftine decît cele atrase de la populatie.
Lichiditatea pe termen lung
Potrivit Regulamentului cu privire la lichiditatea bancii, lichiditatea pe termen lung (PI) este raportul dintre activele cu scadenta mai mare de 2 ani si pasivele bancii, acest coeficient nu trebuie sa fie mai mare decît 1 (unu).
Figura nr. 3: Principiul I (lichiditatea pe termen lung) pe sector la situatia din 31.01.2016 (mil.lei).
Sursa: Elaborat de catre autor în baza datelor prezentate de BNM.
Din figura nr.3 observam ca, sunt banci care au coeficientul lichiditatii pe termen lung aproape de limita, ceea ce înseamna ca banca în cauza a plasat mijloace banesti aproximativ pe acelasi termen la care si-a atras resursele. Acest fapt nu înseamna ca banca va întâlni careva dificultati la onorarea obligatiunilor sale. Bancile au mereu acces la operatiunile REPO efectuate cu Banca Nationala a Moldovei, unele banci au acces la liniile de credit de la bancile – mama sau din partea grupului din care acestia fac parte. În calculul Principiului I de lichiditate intra si Capitalul Normativ Total. Toate bancile licentiate dispun de suficient capital si rezerve din profitul nedistribuit pentru a face fata oricaror provocari ce poate aparea în activitatea sa. Reiesind din acesta nu exista nici un motiv pentru oricare îngrijorare.
În scopul armonizarii legislatiei autohtone, în conformitate cu prevederile BASEL III, Regulamentului Nr. 575/2013 al Parlamentului European si al Consiliului din 26 iunie 2013 si a Directivei 2006/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 14 iunie 2006, Banca Nationala a Moldovei va introduce Principiul III de lichiditate (lichiditatea pe benzi de scadenta). Principiul III urmeaza sa fie calculat ca raportul dintre lichiditatea efectiva si lichiditatea necesara pe fiecare banda de scadenta si nu trebuie sa fie mai mic de 1 pe fiecare banda de scadenta. Fiecare componenta din partea de activ ce va intra în calcul va fi ponderata cu un coeficient anumit. Aceasta reprezinta o rezerva a mijloacelor banesti pentru a face fata socurilor ce pot aparea sau cu alte cuvinte – lichiditatea efectiva. Partea de pasiv la fel se pondereaza si produsul dat reprezinta mijloacele banesti ce pot fi solicitate înainte de termen. Principiul III de lichiditate (lichiditatea pe benzi de scadenta) urmeaza sa intre în vigoare începînd cu data de 30.06.2016.
Elementele politicii monetare – rezervele obligatorii
Un nivel înalt al principiul II de lichiditate (lichiditatea curenta) se datoreaza restrictiilor legale. Norma rezervelor obligatorii în lei moldovenesti si valuta neconvertibila la situatia din 31.01.2016 a fost de 35 la suta. Acest fapt obliga bancile sa mentina mijloacele banesti sub forma lichida în casierie sau în contul corespondent, numit si contul NOSTRO la BNM. Volumul mijloacelor banesti atrase supuse rezervarii în lei moldovenesti, la situatia din 31.01.2016 a fost de 23,974.2 mil. lei, suma rezervelor mentinute în conturile corespondente la BNM a constituit 8,391.0 mil. lei. (sursa: bnm.md).
Numerarul în casierie si contul NOSTRO la BNM intra în calculul activelor lichide pentru determinarea coeficientului principiului II de lichiditate. În pofida normei rezervelor obligatorii ridicate, banca pune clientii sai într-o situatie neplacuta, oferindu-i mai putine resurse financiare sub forma de credite si/sau investitii.
Figura nr. 4: Evolutia normei rezervelor obligatorii în lei moldovenesti si valuta neconvertibila pentru perioada Februarie 2015 – Ianuarie 2016.
Sursa: Elaborat de catre autor în baza datelor prezentate de BNM.
Elementele politicii monetare – rata de baza
În scopul sterilizarii leului si reducerii presiunii asupra cursului de schimb valutar, Banca Nationala a majorat rata de baza pîna la 19.5 la suta, si a mentinut rata la acest nivel pe parcursul a 6 luni. (Figura nr.5). Urmare a majorarii ratei de baza s-au scumpit si resursele atrase de la populatie, asadar acesta fiind scopul Bancii Nationale, încurajarea populatiei de a investi în depozitele bancare. Majorarea ratei de baza a condus si la majorarea ratei la creditele bancare fapt ce duce la diminuarea volumului de credite acordate noi si a provocat înrautatirea portofoliilor de credite ca urmare a starii economico-financiare slabe a debitorului.
Figura nr. 5: Evolutia ratei de baza pentru perioada Ianuarie 2015 – Februarie 2016 (%).
Sursa: Elaborat de catre autor în baza datelor prezentate de BNM.
Din figura nr.5 observam ca pe parcursul anului 2015 rata de baza a fost modificata de 5 ori, de la 8.5 pîna la 19.5 la suta. Pentru a doua oara, bancile licentiate îsi pun clientii sai într-o situatie neplacuta. Pe lînga faptul ca îi pot oferi mai putine resurse financiare, dar si cele oferite sunt la o rata destul de ridicata. Ratele ridicate la credite diminueaza cererea acestora si astfel se contracta întreaga economie. La ultima sedinta a Consiliului de Administratie a Bancii Nationale care a avut loc pe data de 25.02.2016 s-a luat decizia de a diminua rata de baza cu 0.5 p.p. Aceasta decizie a fost luata pentru relaxarea treptata a politicii monetare care ulterior va duce la renasterea economiei nationale.
Autor: Denis Malendra, economist specializat în activitatea bancara.
