Va prezentam în continuare un interviu acordat Ziarului de Garda de catre presedintele FinComBank, Victor Hvorostovschii (foto), în care veti afla opinia dumnealui despre situatia actuala economica din Republica Moldova, fondarea bancii, relatia cu actionarii bancii, rolul BNM, încrederea oamenilor în banci si solutii eficiente de investitii a mijloacelor banesti.
Date biografice
- Nascut în anul 1962, or. Tiraspol.
- Victor Hvorostovschii este unul dintre fondatorii FinComBank SA
- A absolvit Facultatea de Economie si Finante a Universitatii din Leningrad, din 1984 pâna în 1992 a lucrat în cadrul bancii VneshEkonomBank, filiala din Moldova.
- Este la conducerea FinComBank din anul 1993, iar pentru munca depusa a fost decorat, în 2005, cu medalia „Meritul Civic”.
„— Dle Hvorostovschii, sunteti un om bogat? Cum va considerati?
— Cu siguranta, nu sunt sarac.
— Daca ati avea mai multi bani, cum i-ati cheltui?
— Probabil, pentru deschiderea unei afaceri noi. Sau a mai multor afaceri. Oricum, as investi în business. O astfel de activitate mi-ar fi si în continuare interesanta.
— În prezent, care sunt nisele libere pentru afaceri în R. Moldova?
— Fiecare perioada de timp formeaza cereri si nise specifice. Daca m-ati fi întrebat alaltaieri, v-as fi raspuns într-un fel, astazi, trebuie sa ma gândesc. Traim timpuri complicate, de aceea ar trebui sa ne gândim bine unde anume sa investim, astfel încât sa nu riscam sa pierdem niste bani. Astazi as ezita mult daca e cazul sa investesc sau nu în vreun domeniu.
— Din cauza riscurilor prea mari?
— Da, din cauza riscurilor, or, pentru business e nevoie în primul rând de consumatorii marfurilor sau serviciilor pe care le produceti. Anterior, Moldova avea la dispozitie piata extinsa a Rusiei. Astazi, situatia e alta. Piata europeana se extinde, dar, deocamdata, insuficient de mult. Pe de alta parte, Europa nici nu poate consuma tot ce producem noi. Totodata, în legatura cu exodul cetatenilor peste hotare, piata serviciilor interne a devenit mai mica.
— În aceste conditii, în lipsa unor posibilitati de investire, pare ca nici nu ati avea nevoie de bani…
— S-ar putea. Ar fi suficient sa avem cât ne trebuie pentru consum. Cât ma priveste, îmi ajunge pentru consumul curent, pentru lapte, pâine etc.
— Cât de mare e familia dvs.?
— Avem doi feciori…
— Bancheri?
— Da, doar ca în Federatia Rusa.
— E o traditie de familie?
— Feciorii mei fac parte din a treia generatie de bancheri din familia noastra. Tatal si mama mea au muncit la banca, eu sunt bancher si sotia mea a fost angajata unei banci, pâna la lichidarea acesteia. A fost printre cei 3500 de angajati care au fost disponibilizati dupa lichidarea celor trei banci.
— Sotia dvs. a fost reangajata la FinComBank?
— Nici nu am încercat, pentru ca e imposibil. Rudele apropiate nu pot fi angajate în cadrul aceleiasi banci. E imposibil sub aspect de afaceri, dar si pentru convietuire. La ce bun discutii în contradictoriu?
— De când va cunoasteti cu familia Voronin?
— De vreo 30 de ani deja, dar nu cu familia Voronin, ci cu Oleg Voronin. Ne-am cunoscut atunci când el era la începutul activitatii sale de afaceri si era clientul bancii în care munceam eu pe atunci – VnesEkonomBank.
— Si cum au evoluat relatiile?
— Mai întâi au fost strict de afaceri. Dupa destramarea URSS si VnesEkonomBank s-a închis. Atunci, împreuna cu alti colegi, am decis sa fondam o institutie bancara care ar efectua tranzactii internationale. Era anul 1992. Asa a aparut FinComBank. Am luat niste foi simple de hârtie si am scris 100 de apeluri catre conducatori de întreprinderi si institutii, solicitându-i sa participe la fondarea unei noi banci comerciale în R. Moldova. Cu aceste adresari am umblat pe la întreprinderi, în special pe la cei pe care îi cunosteam în urma activitatii mele la VnesEkonomBank. Asa încercam sa gasim actionari pentru noua banca.
— În lipsa unui capital initial, pe care l-ati fi investit dvs.?
— Aveam ceva bani, dupa ce plecasem de la VnesEkonomBank, dar, în acea perioada, pentru fondarea bancii erau necesari circa 50 de mii de dolari. În prezent, pentru fondarea unei institutii bancare o astfel de suma ar parea una ridicola.
— Si cum a aparut Oleg Voronin în aceasta ecuatie?
— Din cele 100 de adresari, una i-am transmis-o lui Oleg Voronin. Atunci, din cei 100, au reactionat în total 5 persoane, cu mine, inclusiv. Unul dintre cei 5 era Oleg Voronin. Atunci, toti 5, am semnat un acord privind fondarea bancii. Pâna în prezent, din cei 5 am ramas 4 fondatori, unul retragându-se pe parcurs. În prezent suntem 135 de actionari. Acestia au ajuns în echipa noastra odata cu dezvoltarea si extinderea bancii.
— Nu veti nega, probabil, ca în perioada guvernarii comuniste, pe când tatal lui Oleg Voronin era sef de stat, FinComBank a cunoscut o evolutie impresionanta, iar din 2009, dupa pierderea puterii, institutia financiara s-a confruntat cu mai multe probleme. În ce masura, totusi, politica dicteaza în afaceri, inclusiv în cele bancare?
— Când am decis fondarea acestei banci, am crezut ca ne vom detasa complet de stat, de politica, de guvernare. Asa s-a întâmplat, însa, ca printre actionari era si Ion Sturza, el fiind si presedintele Consiliului de Administrare. Era anul 1994, când „Incon” (dl Ion Sturza) devenise cel mai mare actionar al FinComBank. Ulterior, Ion Sturza a devenit premier. Atunci a crescut înzecit atentia fata de FinComBank.
— Va referiti la atentia opiniei publice?
— Da, si opinia publica, si donatorii externi, si institutiile de supraveghere si control erau cu ochii pe noi. Noi suntem obisnuiti sa muncim sub supraveghere stricta. Dupa ce Sturza a devenit prim-ministru, a plecat din functia de presedinte al Consiliului de Administrare, în locul lui venind Oleg Voronin. Cred ca era prin 1997. Pe atunci noi nu stiam, nu aveam de unde sti ca peste vreo 4 ani, tatal lui Oleg va deveni sef de stat. Si eu, când am initiat banca, nu puteam sti ca Sturza sau Voronin s-ar putea lansa în politica. Odata cu alegerea lui Vladimir Voronin în functia de sef de stat, dat fiind faptul ca fiul sau, Oleg, era presedinte al Consiliului de Administrare al FinComBank, dar si unul dintre marii actionari ai acestei institutii, am continuat sa activam sub monitorizare stricta. Ne-am si obisnuit sa fim mereu la vedere. Despre faptul ca ne-am fi dezvoltat mai mult în perioada guvernarii comuniste pot sa va spun sa analizati datele. În toti acesti ani, noi nu am înregistrat abateri de la sistem în ansamblu. În 2008 chiar am înregistrat un decalaj negativ în raport cu sistemul în ansamblu (22,2% vs 5,9%). În 2015, nivelul de crestere al bancii a depasit cu un singur procent nivelul de crestere al sistemului în ansamblu (16,2% vs 15,2%). Astazi, nimeni nu mai vorbeste despre problemele cu care ne-am confruntat în anii 2000, când eram sub supraveghere stricta a BNM, în 2001 chiar fiind lipsiti de licenta care ne permitea sa lucram cu valuta straina. Noi am muncit atât de meticulos, încât clientii bancii nu au sesizat nici-o problema.
— Ati fost lipsiti de licenta pe când Vladimir Voronin devenise deja presedinte?
— În ajunul alegerilor.
— Si v-au restituit-o când Voronin devenise deja sef de stat?
— Nu, ne-au întors-o pâna la alegerea sa în functia de presedinte. Nu ne-au restituit-o pentru ca cineva devenise presedinte, ci pentru ca noi am realizat toate conditiile BNM legate de volumul capitalului minim obligatoriu, adica, am gasit noi actionari, acestia au investit bani. Abia atunci au fost înlaturate toate restrictiile impuse anterior bancii noastre. Dupa suspendarea restrictiilor, în 2003, am înregistrat cresteri de circa 50%. A fost singura evolutie atât de spectaculoasa. Ulterior, aproape ca nu ne-am detasat de media din sistem.
— Sunteti vecin cu Oleg Voronin. Cât de des va vedeti?
— Ne salutam mai des, dar ne întâlnim o data la 2-3 saptamâni, când avem de discutat chestiuni de afaceri. Suntem ambii destul de ocupati, ca sa ne vedem mai des.
— Recent, Expert grup a publicat un rating al transparentei institutiilor bancare de la noi. FinComBank e pe locul 5 din 11, cu 6,22 puncte. E un succes sau un esec?
— Nu suntem multumiti de aceste rezultate. Am cerut de la Expert grup metodologia dupa care au lucrat, elaborând acest studiu, vrem sa vedem cum au fost facute aceste calcule. As vrea ca, prin exemplul meu propriu (eu am 5% din capitalul bancii), sa înteleg de la Expert grup în ce temei mi-a fost atribuita o nota sau alta. Unde anume transparenta mea devine nesatisfacatoare? Vom avea o întrevedere, vom avea niste discutii, vreau sa ni se aduca argumente, nu pur si simplu niste date care ne pot prejudicia businessul.
— Care e cea mai sigura banca astazi, în R. Moldova?
— Banca Nationala, desigur.
— Chiar si fara guvernator?
— Ce conteaza? Acolo sunt regulamente, norme, experienta, la urma urmei o echipa de angajati. Fara îndoiala, sistemul functioneaza. Si apoi, BNM este guvernata si în continuare, chiar daca Dragutanu si-a prezentat demisia. Cât despre alte banci, partenere sau concurente, fiecare în felul sau este puternica, dar si slaba.
— De ce cetatenii ar trebui sa stea linistiti ca, plasând o suma de bani într-o banca, nu-i vor pierde, într-o buna zi?
— Ca oamenii sa fie siguri de asta, ar trebui sa aiba încredere în stat. În Europa, bunaoara, statele garanteaza ca depunerile de 100 de mii de euro, bunaoara, va vor fi restituite în orice conditii, fie ca e vorba despre falimentarea bancii sau despre alte situatii extremale. În multe state, bancile sunt asigurate ca, în cazuri speciale de faliment, statul le va restitui pierderile, astfel încât deponentii sa nu aiba de suferit. Si la noi exista fonduri de asigurare a depunerilor, dar cel mai interesant în cazul nostru e ca statul nu participa în niciun fel la suplinirea acestor fonduri. Statul, pur si simplu, a obligat bancile sa constituie acest fond. Bancile, însa, nu au atâtea posibilitati ca sumele sa fie restituite integral. Statul ar trebui sa participe, dar statul s-a detasat si suntem într-o situatie complicata. Bancile risca si investesc în acest fond, unele banci se ruineaza, acest fond ar trebui sa ramburseze niste pierderi, dar e dificil, pentru ca fondul este limitat, totusi.
— Despre R. Moldova se spune ca e cel mai sarac stat din Europa…
— Bogat în automobile luxoase?
— Masinile sunt alt subiect. Voiam sa va întreb altceva. Daca e atât de multa saracie, de ce avem atât de multe banci comerciale? Cine beneficiaza de serviciile acestor institutii si cum supravietuiesc acestea în conditii de saracie?
— Aveti si nu aveti dreptate. Bancile supravietuiesc din depunerile cetatenilor.
— Atât de multe depuneri, în conditii de saracie?
— Dar cine ne încredinteaza depunerile, daca e atât de multa saracie? Cetatenii. Stiti cine sunt deponentii principali ai bancii noastre? Pensionarii. Ei depun bani, noi le oferim procente din aceste depuneri, de obicei, acestea depasesc nivelul inflatiei. Cu acesti bani, noi creditam afacerile. E simplu. Cred ca atâta timp cât oamenii au niste depuneri în banci, înseamna ca ei au niste rezerve de bani. De obicei, acestia nu-si pot dezvolta afaceri, de aceea ei decid sa beneficieze de putinul pe care îl ofera banca, pentru a-si achita facturile si întretinerea.
— Dar asta nu înseamna ca acesti oameni sunt bogati…
— Da, o parte dintre ei traiesc modest, iar unii sunt chiar saraci, iar dobânzile acordate de banca sunt o solutie pentru ei.
— Cum s-a reflectat lichidarea celor trei banci asupra activitatii FinComBank?
— Într-o masura oarecare au crescut sumele de bani de pe conturi, pentru ca o parte din deponentii acelor banci s-au transferat la noi. În plus, noi am preluat baza de clienti din 6 raioane ale republicii. Alte banci au facut la fel, cu alte localitati. BNM a întrebat bancile comerciale care dintre acestea vor sa preia clientii bancilor falimentate. O parte dintre banci au refuzat. Noi am acceptat. Ulterior, le-am comunicat clientilor ca la noi se afla conturile lor, iar ei, într-o perioada de timp, au putut sa decida daca ramân la noi sau aleg alta banca.
— Presa a scris în repetate rânduri ca, în sistemul bancar al R. Moldova, Plahotniuc si Platon ar fi cei care, deseori, dicteaza evolutia lucrurilor. Ce implicatii au acestia la FinComBank? Îi cunoasteti pe cei doi?
— Doar din poze, iar ei nu au nicio tangenta cu FinComBank. Plahotniuc apare în mai multe poze, Platon – în mai putine. Personal nu-i cunosc.
— Dar atacurile raider, despre care se vorbeste frecvent în R. Moldova, au vizat si FinComBank?
— Nu am fost supusi unor astfel de riscuri. În acest sens, probabil, ne-a mers. Din 2008, unul dintre principalii actionari ai FinComBank este cunoscutul fond american Western NIS Enterprise Fund (WNISEF), de pe lânga Departamentul de Stat SUA, care detine pachetul majoritar. Condoleezza Rice le-a semnat actele care le permiteau achizitionarea a 25% din actiunile FinComBank. Ei ne-au conditionat prin semnarea unui Acord între marii actionari, care în comun detineau 51% din actiuni, potrivit caruia ne obligam sa promovam si sa respectam o politica si o strategie comuna în raport cu FinComBank. WNISEF, Oleg Voronin, eu si dl Socolov, contabilul-sef al bancii, care avem în total 51% din actiuni, am semnat acest acord. Ulterior, documentul a fost trimis la BNM, informând astfel Banca Nationala despre cercul de actionari care iau decizii la FinComBank. Si pâna în prezent noi lucram în limitele prevederilor acestui acord. Acest acord, de altfel, ne protejeaza si de eventuale atacuri raider, deoarece grupul de actionari care detine pachetul de control, 51%, si care s-a obligat sa respecte strategiile si politicile de dezvoltare a bancii nu poate fi distrus. Daca vine un eventual investitor sau o persoana care ar vrea sa achizitioneze actiuni, îi spunem ca problemele în aceasta banca le rezolva grupul majoritar de actionari. Am luat acest exemplu de la MAIB care, cu mai multi ani în urma, actionase exact asa. În conditiile în care noi am fost în situatia sa consolidam capitalul local cu cel strain (american), credem ca am identificat o solutie eficienta.
— Dar care e cea mai rentabila linie de creditare a FinComBank?
— Conteaza pentru ce este solicitat creditul. Când la noi vine un solicitant, el trebuie sa fie sincer si deschis, ca în fata medicului. Discutam cu el, dupa care încercam sa întelegem daca într-adevar are nevoie de credit. Poate nici nu are nevoie de împrumut? Poate s-ar descurca si fara credite? Poate are nevoie doar de un sfat despre cum sa-si utilizeze rezervele de bani?
— Cu ce procent, totusi, acordati împrumuturi?
— În cazul unui împrumut valutar – 4-6%, în cazul leilor – 14-25%. Conteaza pentru ce fel de afaceri este solicitat creditul, ce investitii sunt implicate în afacere, etc. Am avut cazuri în care am reusit sa convingem solicitantii de credite ca, pentru ei, e mai rentabil sa-si determine datornicii sa restituie datoriile, daca le au, decât sa solicite un credit si, deja, ei sa intre în datorii.
— De altfel, pe site-ul bancii este afisata o lista impresionanta de întreprinderi, localuri care au fost depuse gaj si care acum sunt comercializate de banca. Cât de usor sunt vândute acestea, în conditii economice dificile? Cine are nevoie de locatii depasite de timp? De ce bancile accepta sa ia în gaj astfel de locatii?
— Când acordam un credit, suntem obligati, prin regulamentele BNM, sa luam în gaj inventar, sectii de producere sau imobile. Atunci când creditul nu este restituit, prin intermediul executorilor judiciari, noi suntem pusi în situatia sa vindem obiectele depuse sub forma de gaj. Deseori, nu reusim sa le comercializam contra sumelor la care acestea au fost evaluate initial. Atunci reducem din pret. Daca si asa nu gasim cumparatori, iarasi taiem din sume… Aceste reduceri le facem din contul profitului bancii. Procedura, deseori, continua ani de zile. Acum situatia e si mai complicata. Preturile s-au redus si, se pare, prea putini au nevoie azi de baze de producere, ferme, depozite, inventar etc.
— Care-i salariul mediu al angajatilor FinComBank?
— În jur de 6000 de lei. Nu e mare si sarcina noastra e sa majoram aceste salarii.
— Cum credeti, un nou guvernator ar solutiona problemele BNM, din cauza carora Dorin Dragutanu si-a prezentat demisia?
— De fapt, optimismul ne caracterizeaza. Sa speram. Parca exista alta solutie? Noi ne concentram asupra activitatilor noastre. Ne concentram asupra businessului mic si mijlociu. Am reusit sa majoram numarul clientilor. Acordam credite mici pentru cei care au nevoie de investitii imediate. Asa am obtinut o rotatie mai eficienta a banilor. Convingem oamenii sa nu mizeze pe împrumuturile acordate „pe sub masa”, contra unor dobânzi foarte mari.
— Ce ar trebui sa se întreprinda pentru a preveni repetarea unui eventual furt al miliardului, operatiune ce ne-a facut „celebri” în lume?
— Cred ca altcineva ar trebui sa raspunda la astfel de întrebari.
— Nu va solicit o opinie de anchetator. Va întreb în calitate de expert bancar…
— În calitate de specialist bancar, am constatat ca, în cazul acestor banci, se întâmpla ceva suspect, întrucât înregistrau cresteri de 100% pe an. În conditiile economiei de la noi, astfel de cresteri sunt imposibile. Cum ar putea fi evitate astfel de cazuri? La aceste întrebari ar trebui sa raspunda cei care detin functii de control, cei care pot preveni furturile.
— Cum am putea depasi criza economica, daca institutiile financiare internationale nu vor sustine R. Moldova?
— Ar trebui sa determinam exact de ce are nevoie R. Moldova. Cât ne priveste, acum nu avem nevoie de sustinere financiara, ci mai degraba de consultanta, de strategii noi, de idei de o mai buna organizare a businessului. Noi nu mai cautam bani, ci insistam sa aflam cum putem cheltui mai bine resursele de care dispunem. La noi, foarte multa lume dispune de undite, dar cu ele încearca sa vopseasca peretii, în loc sa pescuiasca. Acesta-i paradoxul. Exista anumite bariere peste care e riscant sa reoferim credite. Asa e si în cazul statului. Creditele pot fi solicitate doar pâna la o limita. În prezent, R. Moldova e în starea în care e riscant sa se împotmoleasca în credite.
— Daca lumea nu are încredere în banci, unde si-ar putea pastra rezervele de bani?
— Conteaza de ce suma de bani dispuneti. Daca e vorba de 2000 de lei, nu puteti initia o afacere, de aceea e mai bine sa investiti în dezvoltarea personala. Daca sunt 20 de mii de lei, plasati-i pe un cont de depozit si veti avea dobânda, vreo 2000 de lei pe an, daca e vorba de 100 de mii de lei, va puteti gândi la o mica afacere. Daca aveti 500 de mii de lei, încercati sa va gânditi la o afacere reala, desi sunt timpuri grele, iar oamenii sunt neîncrezatori. Personal, m-as gândi sa deschid o afacere în R. Moldova sau în România, Ucraina fiind o zona prea riscanta. Daca cineva e pasionat de viticultura sau de cresterea livezilor, regiunea Krasnodar, din Rusia, e o mana cereasca pentru astfel de afaceri, mai ales ca fructele, legumele, sucurile sunt extrem de cautate pe piata.
— Va multumim.”