Actual pentru Republica Moldova este anume preocupare pentru trecerea de la modelul de creştere economică bazat pe consum şi importuri către un model de creştere susţinut de investiţii şi exporturi. Sistemul bancar, prin prisma funcţiilor sale de intermediere financiară, multiplicator de capital şi manevrare cu instrumentele de politică monetară, este unul iminent şi cu implicaţii multiple.
Interdependenţa existentă între venituri şi înclinaţia spre economisire, între economiile sub formă de depozite bancare şi oferta de credite, între sursele de finanţare bancare şi investiţii, între investiţii şi producţie, între valoarea exporturilor şi cursul de schimb, rata inflaţiei creează un circuit întreg, în care sectorul bancar joacă un rol indispensabil.
Având în vedere componentele creşterii economice, remarcăm prezenţa sistemului bancar în fiecare dintre acestea. Implicaţiile asupra consumului gospodăriilor se identifică pe piaţă prin sursele creditare oferite pentru consum, pe de o parte, şi strategiile de atragere a economiilor, pe de altă parte. În aceeaşi ordine de idei, se remarcă rolul sistemului în asigurarea transparenţei şi certificarea legalităţii transferurilor din străinătate, inclusiv ale remitenţelor.
Implicaţiile sistemului bancar asupra cheltuielilor guvernamentale, se remarcă prin creditele oferite guvernului, pe de o parte, şi gestionarea fondului bugetar prin conturi trezoreriale. Tot aici, se menţionează importanţa sistemului bancar în contextul împrumuturilor externe pentru susţinerea politicilor macroeconomice ale statului, finanţarea unor programe de dezvoltare şi/sau acoperirea deficitului bugetar.
Aşa cum s-a expus mai sus, investiţiile sunt un concept indispensabil prezent în conceptele moderne de dezvoltarea economică, iar sistemul bancar joacă un rol deosebit în acest context. Pe de o parte, este vorba despre acordarea de credite celor care au nevoie de resurse pentru investire, în acest sens banca alegând proiectele investiţionale viabile, şi, pe de altă parte, este vorba despre necesitatea atragerii unor resurse pe termen lung, care să ofere siguranţă băncii în posibilităţile sale de creditare. Şi nu în cele din urmă, un sistem bancar stabil atrage cu siguranţă investitori străini.
Dacă e să vorbim despre aspectele ce ţin de comerţul exterior, se remarcă faptul că resursele bancare sunt surse de finanţare a exportului. De asemenea, prin operaţiunile de schimb valutar pe care acestea le efectuează, prin transferurile internaţionale, sistemul reuşeşte să menţină relaţiile economice de lungă durată cu exteriorul, dar şi pe cele ocazionale. Tot aici, se remarcă şi conceptul de „repatriere a mijloacelor băneşti obţinute din export”. În acest context, sistemul bancar reuşeşte să monitorizeze performanţele comercianţilor rezidenţi, precum şi să asigure faptul că aceste performanţe servesc economiei naţionale.
În concluzie, rezultă că activitatea bancară nu este izolată de mediul macroeconomic. Un sistem bancar stabil şi sigur reprezintă o premisă importantă pentru calitatea rezultatelor mediului macroeconomic. Totodată, stabilitatea sectorului bancar asigură stabilitatea financiară şi, respectiv, o creştere economică durabilă continuă.
Având în vedere diversitatea operaţiunilor şi specificul riscant al activităţii băncilor comerciale, acestea sunt supuse unei supravegheri specifice. În acest context, un rol esenţial revine băncilor centrale, care au capacitatea legală de a menţine stabilitatea preţurilor, de a preîntâmpina instabilităţile de origine internă şi externă, de a le trata prin anumite decizii specifice de politică monetară.
Autor: Daniela Dermengi
