Prima viziune de a crea o moneda unica a fost conceputa odata cu declansarea unei dintre cele mai mari crize din istoria umanitatii, Marea Depresiune din 1929-1933. Criza provocata în interiorul SUA s-a extins pe tot globul pamântesc dintre care si pe continentul European. Una dintre cele mai grave probleme revazute în acea perioada au fost costurile exagerate aplicate prin schimbul valutar dintre tarile europene si legatura strânsa de indexare între monedele europene, lira sterlina si dolarul american. Atunci s-a pus prima întrebare în scopul de a crea o moneda unica, însa pe termen lung conceptul nu a fost dezvoltat.
În timpul celui de-al doilea razboi mondial a avut loc conferinta de la Bretton Woods unde 40 de tari au semnat revenirea monedelor la etalonul de aur. Sistemul prevedea stabilirea cursului valutar al dolarului SUA bazat pe pretul aurului. În acel an s-a hotarât etalonarea la aur doar a dolarului SUA, iar celelalte monede erau indexate cu dolarul SUA. Conferinta de la Bretton Woods a avut un impact global asupra economiei mondiale si a schimbat jocul economic, inclusiv pe continentul european.
Odata cu prabusirea sistemului de la Bretton Woods din 1971 si decizia guvernului american de a liberaliza cursul de schimb valutar a fost creat un val de instabilitate pe pietele de schimb care au repus în discutie raportul de paritate între monedele europene. În anul 1972 cele 6 state membre al UE au creat “sarpele în tunel” ceea ce reprezinta un mecanism de fluctuare controlata a monedelor în interiorul unor marje reduse de fluctuare fata de dolarul american. Destabilizat de crizele petroliere, de dolarul slab si de divergentele între politicile economice, sarpele îsi pierde în mai putin de 2 ani majoritatea membrilor, reducându-se în final la o zona a marcii care reuneste Germania, Beneluxul si Danemarca.
Solutionarea crearii unei zone de stabilitate monetara revine în martie 1979 prin instruirea sistemului monetar european (SME) bazat pe conceptul cursurilor de schimb fixe, dar ajustabile. Monedele tuturor statelor membre, cu exceptia Marii Britanii, participa la mecanismul de schimb. Principiul consta în cursurile de schimb valutar ce se bazau pe cursurile-pivot stabilite în functie de ECU („European Currency Unit”), iar fluctuarile monedelor nu trebuiau sa depaseasca marja de 2.25% fata de cele doua cursuri înscrise în grila bilaterala. Exceptia acestui mecanism era lira italiana careia i se permitea o marja de 6%. Odata cu adoptarea programului pietei unice în 1985, potentialul acestui sistem nu putea fi exploatat pe deplin datorita costurilor relativ ridicate ale tranzactiilor de schimb valutar si de incertitudini privind fluctuarea cursurilor de schimb.
În anul 1988 a fost prezentat raportul ce se referea la necesitatea unei coordonari a politicilor economice mai eficiente si introducerea unor norme care sa reglementeze deficitele bugetare nationale si a înfiintarii unei institutii noi, în totalitate independente, careia sa îi fie încredintata politica monetara a Uniunii – BCE. În 1989 Consiliul European convoaca o conferinta interguvernamentala pentru a identifica modificarile care trebuie aduse tratatului în vederea realizarii Uniunii Economice si Monetare. În final, tratatul prevedea instruirea Uniunii Economice si Monetare în 3 etape ce urma spre adoptarea a tuturor tarilor a monedei unice euro.
Aparitia monedei unice europene
Moneda unica europeana si-a început existenta pe 1 ianuarie 1999 dupa zeci de ani de efort si negocieri din partea tarilor membre UE. Fostele monede nationale au fost rapid preluate de catre euro si au încetat sa mai existe. Euro este una dintre cele mai importante valute din lume, astfel utilizarea bancnotelor si monedelor euro s-a extins pe tot globul pamântesc. Euro este considerata a doua cea mai sigura moneda din lume dupa dolarul american, si aceasta este utilizata de catre multe banci centrale, printre care si de Banca Nationala a Moldovei ca moneda internationala de rezerva.
Crearea unei monede unice în Uniunea Europeana a generat o serie de avantaje printre care sunt stabilitatea unei monede care detine o rata scazuta a inflatiei si a dobânzii, nu este necesara convertirea valutei în zona euro si cetatenii pot cu usurinta compara preturile din diferite tari ale zonei Euro. Utilizarea monedei unice stimuleaza cresterea economiei, creeaza piete financiare mai integrate, faciliteaza comertul international si creeaza un impact puternic pentru UE în economia mondiala.
Initial euro a fost introdus ca moneda virtuala pentru efectuarea de operatiuni de plata unde nu se implicau bancnote sau monede. Pentru platile în numerar se utilizau monedele vechi pentru fiecare tara individual. Pe 1 ianuarie 2002 euro a fost introdus pentru prima data publicului sub forma de bancnote si monede. Nu toate tarile membre ale UE nu au optat pentru aderarea la moneda. Pentru introducerea acesteia ca moneda oficiala tarile erau obligate sa parcurga schimbari economice importante, trebuiau sa atinga o rata a inflatiei mica, dobânzi bancare mici si statul trebuie sa aiba capacitatile economice necesare pentru a tine moneda sub control, odata cu aderarea la aceasta. Doua tari membre, Regatul Unit si Danemarca, care aveau posibilitatea sa introduca moneda au optat pentru clauza de neparticipare prevazute în Tratatul de la Maastricht.
Doar 11 tari din statele membre ale UE au introdus moneda unica europeana drept moneda oficiala pe 1 ianuarie 1999, Grecia 2 ani mai târziu dupa care Slovenia în 2007, Malta si Cipru în 2008, Slovacia în 2009 si Estonia în 2011. Grecia a fost tara care a aderat cu mici “probleme” în anul 2001 care s-au dezvoltat pâna în ziua de azi si care au generat o criza dificila. Moneda unica europeana a fost adoptata de catre 17 state membre ale Uniunii Europene care împreuna formeaza zona euro. Introducerea monedei a fortificat relatiile dintre tarile membre si la moment circa 330 milioane de cetateni europeni o utilizeaza zi de zi. Urmatoarele tari care planifica sa adopte euro sunt Letonia pe 1 ianuarie 2014 si Lituania pe 1 ianuarie 2015. Bulgaria, Cehia si România la moment nu au o data tinta pentru adoptarea monedei unice europene.
Euro este utilizat si în afara Uniunii Europene, iar în ziua de azi numarul tarilor care au valuta oficiala euro a ajuns pragul de 23 de tari. Trei state – Monaco, San Marino si Vaticanul au semnat acorduri cu UE pentru a utiliza moneda si pentru a emite propriul numerar. Andorra a fost a 4-a tara la numar care a creat un acord de a utiliza si emite propriile monede în aprilie 2012 si respectiv pe 1 iulie 2013. Kosovo si Muntenegru au adoptat oficial moneda euro însa acestea nu au semnat nici un acord comun cu UE, de aceea aceste 2 state nu au dreptul de a emite bancnote si monede euro.
Moneda unica europeana este coordonata de catre Banca Centrala Europeana. Sarcina principala a BCE este de a mentine inflatia sub control la o medie de 2% anual. Va recomandam sa vizualizati urmatorul video care explica într-un mod simplificat rolul Bancii Centrale Europe în Zona Euro.
Desi zona Euro este destul de sensibila, conform datelor statistice oferita de catre Consiliul UE cele 17 tari ale zonei Euro au suportat mai bine criza economica din 2008 comparativ cu datele statistice pentru toata Uniunea Europeana. La moment 5 tari din zona Euro au suferit si sufera în continuare urmarile crizei economice mondiale. Aceste tari sunt numite în sfera internationala tarile Gipsy. Cuvântul nu are nici o legatura cu nationalitatea, situatia economica sau un alt motiv social/politic. În tarile Gipsy intra Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania si Italia, adica tarile care au avut nevoie de ajutor financiar pentru a suporta consecintele crizei.
Noua serie de bancnote „Europa”
Banca Centrala Europeana si bancile centrale nationale din Eurosistem au elaborat a doua serie de bancnote euro (seria “Europa”) cu scopul de a amplifica sistemul de siguranta al bancnotelor si a de a spori gradul de încredere al publicului în moneda euro. Lansarea seriei noi de bancnote nu va fi introdusa la fel de rapid ca bancnotele din prima serie din 2002 si acestea vor fi emise treptat în ordine crescatoare începând cu bancnota de 5 euro care deja a fost pusa în circulatie pe 2 mai 2013. La sfârsitul acestui an se preconizeaza ca noile bancnote de 5 euro din Zona Euro vor depasi dupa numar bancnotele de 5 euro din prima serie.
Capacitatea si durata de schimbare al vechilor bancnote cu cele noi din seria “Europa” vor fi diferite, în dependenta de tara si de velocitatea numerarului în acea tara. Urmatoarea bancnota care va fi pusa în circulatie va fi bancnota de 10 euro. Aceasta va fi introdusa în 2014, iar pregatirile pentru emiterea acesteia sunt deja demarate. Datele de emitere al celorlalte bancnote înca nu au fost expuse publicului.
Cantitatea de bancnote si monede euro
Numarul total de bancnote euro care erau în circulatie în luna septembrie 2013 ajunge la 15.640.564.600, iar valoarea acestor bancnote tinde la 918.587.423 mii euro. Dupa numar cele mai multe bancnote prezente în circulatie sunt cele de 50 de euro, însa cea mai utilizata bancnota este cea de 5 euro datorita valorii mici si al accesibilitatii populatiei catre aceasta bancnota. Durata medie de viata al unei bancnote de 5 euro este de aproximativ 13 luni. Cele mai multe bancnote aflate în circulatie sunt de 50 de euro cu 42%, 20 de euro cu 18.5% si de 10 euro cu 13%. În privinta valorii bancnotelor cea mai mare rata o detine bancnota de 50 de euro cu 35.8%, dupa care o urmeaza bancnota de 500 de euro cu 31.4% si bancnota de 100 de euro cu 19.3%. Vedeti în continuare graficul cu structura bancnotelor dupa numarul acestora în luna septembrie 2013.
În luna septembrie 2013 conform datelor BCE se aflau în circulatie 104.951.836.000 monede care împreuna constituiau 23.985.218 mii euro. Cele mai frecvente monede prezente în circulatie pentru aceasta perioada era cea de 1 eurocent care constituia 26% din numarul total al monedelor, dupa care urmeaza moneda de 2 eurocenti cu o cota de 20.4% si moneda de 5 eurocenti cu 16.2%. Conform valorilor monedelor cea mai mare cota o detinea moneda de 2 euro cu o rata de 41.8%, dupa care urmeaza moneda de 1 euro cu 27% si moneda de 50 de centi cu 11.3%. În continuare vedeti distributia monedelor dupa cantitate.
Viitorul monedei unice europene
Criza economica mondiala a aratat care sunt neajunsurile si dezavantajele monedei unice europene. Datorita utilizarii a aceeasi monede, datorita ratelor de mentinere a inflatiei si datorita incapacitatii de a controla masa monetara din stat unele tari din zona euro sunt si pâna în ziua de azi într-o criza profunda. Conceptul de a crea o moneda unica comuna este destul de nobil si eficient, însa acesta blocheaza gestionarea instrumentelor macroeconomice de mentinere al inflatiei si al preturilor.
Cu siguranta viitorul monedei euro nu este cert pentru ca însusi ca concept economia nu este deloc previzibila. Viitorul monedei euro cu siguranta va depinde de deciziile de lunga durata al BCE si al fiecarui membru al zonei euro. Multi specialisti considera ca moneda euro este una dintre cele mai mari greseli si bariere în stimularea si mentinerea cresterii economice din zona euro si deja au prezis o prabusire fatala în urmatorii 15-20 de ani.
Alti specialisti sunt mai optimisti si considera ca unele state din zona euro nu au fost pregatite pentru a face fata crizei din 2008, însa odata cu revenirea si mentinerea stabilitatii al acestor tari zona euro va înregistra cresteri de lunga durata. Doar timpul ne va arata cât de trainica este moneda unica europeana si eficienta sistemului unic format pe continentul european.
Autor: Liviu Gutuleac
