Societatea actuala se afla într-o perioada în care urbanizarea accelerata, tehnologizarea intensa, digitalizarea si, în general, cresterea nivelului de complexitate a produselor si serviciilor fac ca interactiunea consumatorilor cu piata sa fie tot mai sofisticata si uneori dificil de înteles. Pe masura ce serviciile devin mai automate, contractele mai lungi si sistemele online mai dezvoltate, apare, în mod firesc, nevoia de a consolida protectia consumatorilor, astfel încât acestia sa nu fie dezavantajati de practici comerciale opace sau de costuri ascunse. În acest context, reguli precum interzicerea perceperii unor plati suplimentare fara acordul explicit al consumatorului devin maxim relevante pentru a mentine transparenta, încrederea si echitatea pe piata, protejând astfel consumatorul.
În Republica Moldova principala referinta legala privind interzicerea perceperii unor plati de la consumatori este articolul 880 din Codul Civil al Republicii Moldova. Aceasta nota explicativa releva cum sunt protejati consumatorii si care plati sunt expres interzise de lege, oferind si exemple concrete care sa ghideze mai bine consumatorii în întelegerea despre când e cazul sa-si revendice drepturile legate de perceperea unor plati aditionale.
De ce este nevoie de legislatie pentru interzicerea unor plati de la consumatori
Istoria derularii acordurilor contractuale din mai multe domenii precum telecom, utilitati, comert online, transport sau servicii financiare au demonstrat situatii când companiile obisnuiesc sa adauge plati suplimentare pe care consumatorul nu le vede la început, dar le descopera ca fiind incluse în factura sau în ultimele etape ale cumpararii. De multe ori, aceste taxe pot aparea sub forma unor „optiuni preselectate”, comisioane pentru modalitatea de plata sau costuri „administrative” greu de înteles si imposibil de evitat. În astfel de cazuri, consumatorul este în situatia de a plati mai mult decât pretul real, fara sa-si dea acordul în mod clar si informat.
Drept raspuns la aceste provocari, în Republica Moldova exista prevederile de la art. 880 din Codul civil, introduse anume pentru a proteja consumatorii de taxe ascunse, costuri neanuntate si unele practici comerciale abuzive. Prevederile articolului 880 au fost introduse tocmai pentru a elimina aceste situatii si pentru a garanta un principiu simplu: consumatorul trebuie sa stie exact cât plateste si sa accepte voluntar, sau sa nu accepte, orice suma suplimentara. Legea obliga companiile sa fie transparente si corecte, iar daca vor sa perceapa o taxa aditionala, trebuie sa o prezinte din timp si sa ceara acordul expres al consumatorului.
Prevederile art. 880 din Codul civil sunt aproape identice cu prevederile reglementate la nivelul Uniunii Europene, deoarece în contextul procesului de integrare europeana, normele Republicii Moldova au fost în mare parte armonizate cu legislatia europeana. În special, aceste reguli provin din Directiva 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor, completata de Directiva 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale si de normele privind platile electronice (Regulamentul 2015/751).
Ce prevede concret Codul Civil
Articolul 880 din Codul civil stabileste ca profesionistii, fie ca sunt furnizori de servicii, comercianti, companii de telecomunicatii, prestatori de utilitati, banci sau operatori online, nu pot impune consumatorilor plati suplimentare care nu au fost comunicate clar înainte de încheierea contractului si pentru care nu a fost exprimat consimtamântul explicit al consumatorului. În acelasi timp, legea declara nule orice clauze contractuale care contravin acestor reguli si defavorizeaza consumatorul. Aceasta înseamna ca, chiar daca o taxa se afla într-un contract semnat, daca ea contravine art. 880 sau nu a fost acceptata explicit, ea nu va produce efecte juridice.
Articolul 880 alin. (1) prevede ca profesionistii nu pot percepe consumatorilor comisioane pentru utilizarea anumitor metode de plata care depasesc costul real suportat de profesionist pentru procesarea acelui tip de plata. Cu alte cuvinte, daca o companie este taxata de procesatorul de plati cu 1% pentru o tranzactie cu cardul, aceasta nu poate cere consumatorului 2% sau 3% pentru acelasi serviciu. Este permis ca preturile produselor sa difere în functie de canalul de vânzare (de exemplu online versus magazin fizic), dar nu si suprataxarea consumatorului pentru metoda în sine de plata.
În ceea ce priveste contactarea telefonica a profesionistului, art. 880 alin. (2) stabileste ca, în cazul în care un comerciant pune la dispozitie o linie telefonica pentru întrebari legate de contract, consumatorul nu poate fi obligat sa plateasca un tarif mai mare decât tariful obisnuit de baza al operatorului telefonic. Prin urmare, sunt interzise numerele cu tarif special (numere premium) atunci când consumatorul doreste sa ceara informatii, clarificari sau sa depuna o reclamatie cu privire la contractul sau. Scopul este evitarea situatiilor în care contactarea companiei devine o forma de taxare suplimentara. Furnizorii de servicii de comunicatii electronice pot taxa aceste apeluri conform propriilor reguli, însa profesionistul nu are voie sa utilizeze intentionat numere premium pentru relatia cu consumatorii.
Afla mai multe informatii utile, descarca nota integrala elaborata în cadrul Campaniei Nationale de Informare a Consumatorilor: „Drepturile consumatorilor sunt drepturile mele!”:
Sursa: Expert-Grup.org