Secretul bancar este unul din pilonii de bază în funcţionarea sistemelor financiare şi acesta a suferit schimbări majore după criza financiară internaţională din anul 2008. Acest lucru denotă faptul că autorităţile au conştientizat necesitatea schimbării paradigmelor financiar-economice mondiale, în vederea ţinerii în frâu a crizelor financiare, precum şi pentru evitarea evaziunii fiscale.
Potrivit legislaţiei Republicii Moldova, secretul bancar constituie orice informaţie referitoare la persoana, la bunurile, la activitatea, la afacerea, la relaţiile personale sau de afaceri ale clienţilor băncii, la conturile clienţilor (solduri, rulaje, operaţiuni derulate), la tranzacţiile încheiate de clienţi, precum şi altă informaţie despre clienţi, care i-a devenit cunoscută băncii.
Dacă Republica Moldova a resimţit criza prin intermediul sectorului real, atunci în SUA şi în statele UE sectorul bancar a fost în fruntea „listei de acuzaţi” pentru generarea crizei. Astfel, în aceste ţări, aspectele ce ţin de păstrarea secretului bancar/dezvăluirea informaţiilor ocupă un rol semnificativ. Şi aceasta în contextul în care evaziunea fiscală în aceste state aduce pierderi substanţiale. De exemplu, evaziunea fiscală produce în Europa un deficit anual de 1.000 de miliarde (1 bilion) de euro.
Astfel, statele G-20, printre care SUA şi ţările UE, au convenit să implementeze până la finalul anului 2015 un standard global de schimb automat de informaţii între autorităţile fiscale, pentru a combate evaziunea fiscală şi a elimina secretul bancar.
Noul sistem de cooperare între autorităţile fiscale va presupune schimbul automat al informaţiilor colectate de către autorităţile fiscale de la instituţiile financiare din fiecare ţară. Planul vizează în principal împiedicarea strategiilor de evitare a plăţii taxelor utilizate de companii mari, care transferă profiturile către aşa-numite „paradisuri fiscale” cu rate reduse de impozitare. Analiştii susţin că circa 70% din masa monetară mondială este rulată din umbra paradisurilor fiscale.
Elveţia, considerată paradisul fiscal al bogaţilor, de asemenea a semnat convenţia internaţională de cooperare cu autorităţile fiscale străine, renunţând astfel la secretul său bancar.
Astfel, statele membre ale Uniunii Europene şi Elveţia vor fi obligate să se informeze reciproc dacă o persoană sau o entitate ce nu are rezidenţă în una din ţările semnatare beneficiază de economii pe teritoriul vreunuia din aceste state. Când cel care comite frauda e descoperit, va fi taxat la nivelul din ţara sa de origine, ceea ce va face evaziunea fiscală să devină neatractivă în interiorul Europei.
În Republica Moldova, administratorii şi funcţionarii băncii, persoanele care acţionează în numele băncii şi alte persoane care, în virtutea executării obligaţiilor de serviciu, au obligaţia de a păstra secretul bancar, de a nu folosi informaţia indicată în alte scopuri decât cele de serviciu. Această obligaţie subzistă şi după încetarea activităţii persoanelor menţionate mai sus sau în perioada suspendării activităţii lor.
Informaţia ce constituie secret bancar urmează a fi furnizată de bancă, în măsura în care furnizarea acestei informaţii este justificată de scopul pentru care este solicitată, în următoarele cazuri:
– la solicitarea clientului băncii sau a reprezentantului acestuia;
– în cazul decesului clientului băncii, la solicitarea moştenitorului acestuia;
– la solicitarea organului de urmărire penală privind cauza penală concretă;
– la solicitarea instanţei de judecată, în scopul soluţionării unei cauze aflate pe rol;
– la solicitarea organului fiscal, în scopul exercitării atribuţiilor stabilite de legislaţia fiscală;
– la solicitarea organului vamal, în privinţa persoanei supuse supravegherii vamale;
– la solicitarea Curţii de Conturi, în privinţa persoanei auditate;
– la solicitarea Serviciului de Informaţii şi Securitate, în scopul exercitării atribuţiilor ce ţin de asigurarea securităţii de stat;
– la solicitarea Centrului Naţional Anticorupţie, în privinţa persoanei care cade sub incidenţa legislaţiei cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului;
– la solicitarea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, în scopul exercitării atribuţiilor ce ţin de domeniul pieţei financiare nebancare;
– la solicitarea Ministerului Finanţelor, în scopul exercitării atribuţiilor pentru conturile deschise în bănci de către instituţiile publice finanţate de la bugetul public naţional;
– la solicitarea organului de executare;
– când banca justifică un interes legitim.
Companiile off-shore şi evaziunea fiscală sunt subiecte tot mai des discutate, atât de plan internaţional, cât şi în Republica Moldova. Atacurile raider ce au avut loc în ultimii ani asupra mai multor instituţii bancare şi companii din ţara noastă au fost efectuat prin intermediul acestor zone. În acest context, se consideră că legislaţia ce reglementează sectorul bancar are multe goluri şi lacune, iar colaborarea cu alte ţări pe partea de schimb de informaţii financiar-bancare lipseşte. Or, ar putea fi vorba despre o lipsă de voinţă politică în acest sens.
